x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Editoriale Futurisme portocalii răsuflate

Futurisme portocalii răsuflate

de Radu Tudor    |    12 Ian 2011   •   18:13

Nici nu s-a coagulat bine platforma opoziţiei formate din PNL şi PC, pe de o parte, PSD, pe alta, că piftiile portocalii au şi început să tremure. Unele graţios, altele puturos. De la cel mai înalt al gândirii în stat, toţi s-au bulucit să ia la mişto, să condamne sau să minimizeze iniţiativa. Mulţi­mea de bogaţi ai puterii, cu idei puţine şi fixe, au început să-şi pogoare gândirea, atâta câtă este, spre pu­blicul avid.

Primul, aşa cum era de aşteptat, a fost moţul gândirii, preşedintele României. Obsedat de afirmaţiile şi figura liderului liberal Crin Antonescu, s-a luat de viaţa acestuia. L-a făcut porumbel, porumbac sau ceva de genul acesta. Apoi au apărut speculaţiile c-ar fi vorba de un nume de cod dat de fosta Securitate lui Antonescu. Fără nici o dovadă, această mizerie venită din sferele înalte arată disperarea celor vizaţi de coalizarea opoziţiei. Mă aştept pe viitor la un val de astfel de porcării şi minciuni despre toate figurile importante din partidele amintite, care să fie aruncate precum găleata cu urină de la etajul unde stau nişte neandertalieni de oraş. Este clar pentru toată lumea, oamenii PSD, PNL sau PC nu sunt nişte sfinţi. Dar puşi în balanţă cu oferta guvernanţilor de azi, cu siguranţă sunt ceva mai rezo­nabili. Fie numai şi pentru faptul că nu inspiră, fără să expire, milioane de euro de la bugetul de stat zilnic.

Alte câteva figuri din PDL au tras şi ele rafale împrăştiate de gloanţe oarbe împotriva alianţei PSD-ACD.

Pentru că s-au hotărât în fine să facă ceva pentru a răsturna această putere obsedant de incompetentă li­derii opoziţiei merită priviţi cu atenţie din partea mass-media. Cel puţin cu acelaşi nivel de care s-a bucurat în 2003 şi 2004 Alianţa Dreptate şi Adevăr, cea care spera atunci la răsturnarea PSD. Apropo, celor care sughit azi prin oficinile portocalii, nu puţine la număr, că nu se poate alianţă politică între stânga şi dreapta, că e împotriva naturii, le readuc aminte un fapt. Anterior menţionata Alianţă Dreptate şi Adevăr era formată dintr-un partid de stânga şi unul de dreapta. Foştii socialişti (timp de 15 ani!) de la Partidul Democrat au cârmit formaţiunea la dreapta într-o noapte foarte plină de revelaţii creştin-democrate şi împărtăşanie cu vin. Se ştiu amănuntele, nu le mai reiau. Cum atunci n-aveau contracţii spasmodice prin ziare, televiziuni sau pe internet pentru cooperative stânga-dreapta de asasinare a PSD, nici acum n-ar trebui să sufle un cuvânt. Ei însă o fac plini de moralitate românească, un soi de corectitudine balcanică de şpriţ răsuflat, uitat la soare.

Ultimul pe lista părerologilor în legătură cu strângerea rândurilor opoziţiei a fost consilierul prezi­denţial Sebastian Lăzăroiu. Cândva un sociolog neutru şi competent, azi, demnitarul amintit, cu rang de ministru, face predicţii de omidă maternă. Cică PSD plus ACD vor face 40% în alegerile viitoare. Cum fiecare din cele două structuri politice cu­mu­lează în sondaje 35 plus 27, adică 62%, mă tot întreb: cumva nu­mă­rătoarea domnului consilier prezidenţial a făcut-o cunoscuta subtilizatoare Roberta Alma Anastase? Ori plănuieşte domnia sa ceva, împreună cu tatăl tuturor hoaţelor, să dea o lovitură ca la votul privind Legea pensiilor şi să fure vreo 22-25 de procente? Experienţă au, determinare berechet.

Să-i aducem aminte domnului Lăzăroiu cum punea 15 procente în dreptul unei formaţiuni politice care nu exista? Şi pe care a înghiţit-o PDL cu blonde cu tot, după ce a obţinut jumătate din procentele prezise? Dacă e să urmărim aritmetica sociologului şi experienţa portocalie din ultimii ani, putem singuri concluziona: 80 nu este egal cu 160, 15 nu este egal cu 7, 40 nu este egal cu 62.

Grija lui Dabija care-i macină pe mai-marii puterii de azi în privinţa planurilor opoziţiei este a arăta că au de ce să se teamă. Futurismele din laboratoarele sulfuroase ale Cotrocenilor dau chix după chix. Licuriciul mare nu mai vrea nici el să i se facă ce i s-a promis într-o noapte, acum cinci ani. Aşa că cel mai bun lucru pentru actuala putere ar fi să-şi construiască un plan serios şi raţional pentru a se bucura de libertatea de a fi înjurată democratic, după ce este alungată. Pentru că asta vine, oricum.

×
Subiecte în articol: editorial