Cine a spus cinica vorbă că există oameni pentru care nenorocirea celorlaţi înseamnă norocul lor, acela ,cu siguranţă, la Traian Băsescu s- gândit! Rar mi-a fost dat să văd inşi care să manipuleze cu atâta dezinvoltură şi cu sfruntată ipocrizie necazurile, cumpenele de viaţă ale semenilor săi, pozând în tămăduitorul suprem. Pentru ca, imediat după asta, să –şi uite făgăduinţa. Ba, mai mult, să îi facă pe cei cărora le-a jurat ajutor cum că sunt nişte naivi, nişte creduli.(Folosesc,desigur, eufemisme, fiindcă termenul la care se gândea Băsescu este: „proşti de-a binelea”!) Emblematică în acest sens rămâne zicerea (încă) preşedintelui României, cum că lumea a înţeles aiurea sloganul său din 2004- „să trăiţi bine!”-adică a luat aceste vorbe ca pe un angajament în faţa electoratului, pe când el, Traian Băsescu, nu vroia decât să ne facă o urare, acolo…
Că această sarcastică zicere despre inşii cărora răul altora le prieşte de minune îi vine, şi de data asta, lui Traian Băsescu exact ca o mănuşă ne-o dovedeşte pe deplin tăcerea ca de mormânt a celui, până nu de mult, era guralivul de la orele 18, 30 fix trecute. Însuşi faptul că Amiralul Dezastrului Naţional nu a avut minima decenţă şi nici măcar o undă de căldura umană spre a transmite câteva cuvinte de îmbărbătare familiilor celor pieriţi în tragedia din Munţii Apuseni spune forte mult despre caracterul său. Aşa încât florile coroanelor pe care le-a trimis, şi aşa prea târziu, la mormintele celor două victime ale tragediei erau veştejite înainte de a fi ajuns la destinaţie. Nu a scos , Gargaragiul (anti)Naţional, până acum, o vorbă de îmbărbătare pentru bieţii oameni care se luptă cu gerul şi cu nămeţii. În schimb, nu s-a ante-pronunţat, în „cazul STS”, dând, aşa zisei comisii de anchetă pe care a instituit-o în ograda Palatului Cotroceni, preţioase indicaţii adică spunându-i că disfuncţionalităţile înregistrate în acest caz îşi au originea în „numirile politice făcute la şefia mai multor instituţii.” Propoziţie cum nu se poate mai adevărată dar care, recitată de Traian Băsescu, nu este decât încă o mostră de cinism şi de neruşinare.
Încă o dată, multiplul- delegitimat preşedinte ne crede amnezici, dacă nu chiar proşti sadea. Păi cine i-a numit, deloc- stimabile, şi i-a ţinut în funcţii super-baban plătie pe căpetenile ROMATSA şi a STS- principalele instituţii spre care se îndreaptă dovezile răspunderii pentru nenorocirea din Apuseni? Iar, dacă tot ai avut atâta tupeu încât, tocmai tu să rosteşti aceste cuvinte, atunci,fă bine ca, pe 2 februarie , la şedinţa CSAT în care se vor discuta rapoartele celor 3(trei) comisii de anchetă, să îl demiţi pe Marcel Opriş, de pe ai cărui epoleţi încă nu s-a uscat sângele morţilor din Apuseni. Sincer vorbind, nu cred că Traian Băsescu va face asta, nu de alta, dar vorbeşte lumea prin târg cum că, odată scăpat din braţele caracatiţei prezidenţiale, generalul de chirpici se va sparge iar nişte (anumite) cioburi vor putea să rănească feţe grele. Printre care s-ar putea număra însuşi preşedintele demis la referendum…
Îşi va asuma Traian Băsescu riscurile, deloc puţine şi deloc de ignorat, pe care le-ar putea avea demiterea lui Marcel Opriş? Sau să fie condamnarea, chiar şi de către o primă instanţă, a Monicăi Iacob Rizzi, până mai ieri om de mare încredere al pupilei prezidenţiale, un precedent şi nu doar un accident? Adică o nouă (a câta?) confirmare a unui lucru de mult ştiut dar prea uşor trecut cu vederea şi anume că, pentru a-şi scăpa pielea, Matrozul Fără Busolă nu are nici remuşcări şi nici sentimente?
Că Traian Băsescu se foloseşte de împrejurarea că, gândindu-se la tragedia din Apuseni sau la nenorocirile iernii, oamenii vor uita pentru o vreme de dosarele fierbinţi care îl incrminează pe el, direct, până vor ajunge să le uite cu totul, acesta este un fapt de domeniul evidenţei. După cum, la fel de adevărat este şi că, bine păzit, ferit de ger şi de nămeţi, Traian Băsescu tace şi ne-o face. Lucru dovedit şi de mânăraia de ieri, pe care o bocesc de zor oficinele năimite. Cică „pe Traian Băsescu l-au părăsit opt consilieri” Alt praf în ochii lumii… În realitate, cei opt evadaţi, la ordin, au fost dislocaţi cu misiunea de a se înregimenta în mişcarea, cam inertă şi mai ales foarte incertă, a lui Mihai Răzvan Ungureanu.
Toate aceste fapte urzite în umbra grelelor încercări prin care trece ţara, dar, cu siguranţă, şi altele care le vor urma, neavând, în intenţia păpuşarului de la Cotroceni, decât menirea de a distrage atenţia de la foarte multele şi foarte gravele răspunderi morale - deocamdată doar de natură morală!- pe care le au, el şi camarila sa, pentru că au condamnat România „la zece ani, cu executare”. (Expresivă formulă, felicitări cui a găsit-o!).
În aceste împrejurări, nu pot decât să salut consecvenţa şi tenacitatea cu care echipa de şoc de la Antena 3 îşi continuă bătălia pentru eradicarea răului naţional. Ca şi curajul cu care şi-au asumat şi înfruntă nişte imunde campanii denigratoare la adresa lor şi a cauzei lor. Dovadă fiind faptul că, în aceste zile de durere şi de revoltă mocnită, ne readuc în atenţie petiţia lor:„Băsescu, demisia!” Petiţie care, după cum se ştie, a înregistrat un număr- record de semnături, peste 144 de mii, la care se adaugă şi peste 27.000 de sms-uri de sprijin. Ceea ce dovedeşte că, în pofida diversiunilor otrăvite şi a manipulărilor istericoide pe care le lansează propagandă băsistă, românii, într-o crescândă proporţie, sunt conştienţi care este sursa principală a răului şi, mai ales, ştiu care este soluţia.
Şi nu suntem decât la sfârşitul lui ianuarie, iar greul abea începe. De la Traian Băsescu nu ne putem aştepta, de-acum înainte, decât la lucruri tot mai rele şi mai urâte. Aşa după cum, pentru a nu mă referi decât la realitatea imediată, este clar că fiecare bâlbă, fiecare greşeală a decidenţilor, de la nivel central sau de la nivel local, în gestionarea situaţiilor dramatice produse de viscol va fi o minge ridicată la fileu pentru Traian Băsescu et comp. Întreţinându-le iluzia că Generalul Iarnă mai este aliatul lor…
Iată de ce cred că, petiţia Antenei 3- „Băsescu, demisia!”-, o dată relansată, trebuie să fie puternic susţinută şi intens promovată. Cu atât mai mult cu cât- cât mai curând,sunt convins- ea va primi noi şi foarte solide argumente în sprijin. Cum ar fi, de pildă, concluziile „Comisiei Nana”, care, prin seriozitatea cu care lucrează, are toate şansele de a contrazice scepticismul zicerii despre comisiile anume create pentru a nu rezolva o problemă care doare.
Pe vremuri, Traian Băsescu ne râdea în nas şi hăhăia:„Iarna nu-i ca vara.” Şi uite că vorbele astea au acum, pentru el şi a lui ceată, efect de bumerang. Da, Traian Băsescu, iarna asta nu mai e ca vara! E ultima ta iarnă la Palatul Cotroceni. Iar dacă lucrurile vor decurge aşa cum şi-o doresc românii de bună credinţă şi cu scaun la cap s-ar putea ca, pentru tine şi pentru camarila ta, iarna viitoare să nu mai fie la fel cu celelate. Mai cu seamă cu cele din 2004 încoace! Bunăoară, la fel ca vara lui 2012, când nişte înalte porţi te-au impus ca preşedinte al României, deşi majoritatea zdrobitoare a românilor au spus, răspicat, că nu te mai vor!