Gigi Neţoiu umblă la reţetarul epoleţilor ascunşi

Înjurătura a devenit calificativul suprem în fotbal. Girul cuvântului de onoare nu mai valorează nici doi bani. Sapă grimase de greaţă pe toval. Este chiar descalificant în cultura spaţiilor înguste care-i caracterizează pe ţuţării cu eşarfă din liga lui Mitică.

Înjurătura a devenit calificativul suprem în fotbal. Girul cuvântului de onoare nu mai valorează nici doi bani. Sapă grimase de greaţă pe toval. Este chiar descalificant în cultura spaţiilor înguste care-i caracterizează pe ţuţării cu eşarfă din liga lui Mitică. Înjurătura, în schimb, reprezintă răsfăţ al limbajului pentru neaoşii desenaţi din platitudinile vieţii şi descurcăreala de cartier. Când o echipă primeşte botezul bogat al bălăcărelii poţi fi sigur că ea joacă un fotbal ameninţător pentru adversari. Reciproca este la fel de valabilă. Dacă o echipă nu este băgată în seamă, cu certitudine ea trebuie internată la reanimare.

Edificatoare în acest caz este situaţia în care se află dinamoviştii. Locul extraeuropean din clasament nu defineşte dezastrul din Groapă mai convingător decât faptul că Dinamo nu prea mai figurează în scandalurile din afara clubului. Poate tocmai de aceea s-au gândit suporterii portofelului dinamovist să readucă echipa în prim-plan prin scandalurile interne. Dar cum ar fi fost prea de porc să aprindă chibritul vreunul dintre actualii acţionari, au apelat la un prieten: Gigi Neţoiu. Comandantul a cotrobăit în memoria sa aptă de combatant şi a slobozit diversiunea atacându-l frontal pe Nicolae Badea. În reţetarul epoleţilor ascunşi se spune că ţintele înalte asigură spectacolul de succes. Cu o condiţie însă: spectatorul să fie neapărat naiv sau cel puţin îngăduitor. Altfel nu-ţi sunt înghiţite gogoşile.

Când a lansat scandalul Neţoiu trebuia să justifice într-un fel conflictul de interese creat între frământarea sa dinamovistă şi postura de investitor la un alt club. A băgat astfel călduţa că mai este încă vicepreşedinte şi acţionar la un “nonprofit” dinamovist. E gogonată rău de tot. Ce să caute la “nonprofit” omul care şi-a maximizat cât a putut profitul la Dinamo? Cearta cu Ioan Becali, pe vremea când acesta era preşedinte, a plecat tocmai de la faptul că Neţoiu dorea ca Dinamo să-i plătească impozitul pe profitul realizat din vânzarea unui jucător care îi aparţinea. Mai spunea Neţoiu că Badea se băga peste antrenori. Mi se umple portbagajul de lacrimi. Adică se băga Badea şi nu se băga Neţoiu, cel care avea în lot jucători cărora voia să le crească preţul. Oare nu este Neţoiu omul care s-a supărat pe Borcea atunci când acesta l-a adus pe Rednic la echipă, antrenor la care comandantul nu avea intrare? E prea străvezie ţesătura. Neţoiu a profitat de insuccesele lui Dinamo pentru a se răzbuna pe Badea doar pentru că acesta a invalidat o înţelegere pe care comandantul o făcuse cu Borcea în Turcia. Acesta este singurul adevăr.