Gino Iorgulescu, preşedintele jucător

Gino Iorgulescu a vrut să se facă fotbalist şi i-a ieşit afacerea. Ba chiar i-a ieşit ca lumea. A jucat la Sportul Studenţesc in perioada de glorie a celor din Regie, a spart monopolul granzilor reuşind să-şi facă loc de titular in naţionala Romăniei, şi-a construit o carieră pe măsura personalităţii sale.

Gino Iorgulescu a vrut să se facă fotbalist şi i-a ieşit afacerea. Ba chiar i-a ieşit ca lumea. A jucat la Sportul Studenţesc in perioada de glorie a celor din Regie, a spart monopolul granzilor reuşind să-şi facă loc de titular in naţionala Romăniei, şi-a construit o carieră pe măsura personalităţii sale. Nici in afara stadionului n-a fost vreun fraier. Nu i-a plăcut să mărşăluiască in pluton, nu a lăsat viaţa să-i fie datoare. Omul care nu a ştiut ce-i resemnarea nici atunci cănd soarta i-a fost potrivnică a ajuns să conducă un club de fotbal insemnat doar de sărăcie. Gino n-a capotat. A făcut la Naţional o echilibristică extraordinară, incercănd să demonstreze că poate scoate fotbal şi din piatră seacă. A cumpărat ieftin şi a văndut scump, a inventat jucători, a inventat antrenori, a inventat sponsori şi preţuri promoţionale. Pe acest fond a brevetat şi ideea antrenorului italian in fotbalul romănesc.

Semnătura lui Gino figurează pe licenţele obţinute la Bucureşti de Walter Zenga, Cristiano Bergodi sau Roberto Landi. Nu mai contabilizăm aici şi insoţitorii titularilor de contract care, ulterior, au devenit de sine stătători. Consemnăm doar faptul că reuşita de la Naţional a creat modelul imprumutat şi de alţi conducători sau patroni de cluburi. Astfel s-a ajuns ca Walter Zenga, Massimo Pedrazzini şi Cristiano Bergodi să conducă in acelaşi timp pe Dinamo, Steaua şi Rapid.

Brevetul lui Gino părea infailibil. Numai că la un moment dat a inceput să dea macaroana in foc. Atunci am realizat că din reţeta italiană lipsea un ingredient esenţial. Preşedintele jucător. Abilitatea lui Gino nu se imprumută şi nici nu se invaţă. O ai, sau nu o ai. Şi dacă nu o ai, transplantul eşuează.

Bergodi s-a jucat de-a demisia pănă cănd aceasta a fost acceptată. Dacă iniţial l-am bănuit de o intransigenţă lăudabilă, ulterior am realizat că Bergodi nu ştie ce vrea. Sau dacă ştie, ne minte. Pentru că motivele - la inceput subţirimea lotului şi zgărcenia lui Copos, apoi afrontul lui Mircea Sandu, lucrătura lui Zotta şi, culmea, chiar a lui Nae Manea, cel care, dimpotrivă, a incercat să-l scoată - nu se leagă intre ele.

Walter Zenga părea că s-a echilibrat după experienţa de la Steaua. Dar cănd fixezi ora antrenamentelor in funcţie de programul consoartei, cănd iţi completezi staful cu funcţionari bancari şi experţi de şcoală primară, orizontul se apropie de bombeul ghetei.

In fine, Massimo Pedrazzini şi-a intrerupt recreaţia de cuminţenie. La Mioveni a refuzat conferinţă de presă. Dacă devine irascibil şi faţă de Gigi Becali, e gata şi el. Noroc cu Napoli. Nicolo Napoli, cel adus din nou la Craiova, pentru că nu a priceput mare lucru din primul său mandat printre olteni.