Giurgiu, Trif și Argentin

Edward Tufte este un statistician american și profesor emerit de științe politice, statistică și știința computerelor de la Universitatea Yale din USA. Activitatea sa și cărțile sale sunt un reper pentru oamenii care vor să descopere ce caută ei în viața lor și să învețe să se păstreze mereu cu mintea limpede. Tufte ne învață despre acuratețea gândirii, despre un anumit bun simț ontologic în relația cu lumea în care trăim. El a scris o carte fundamentală pentru design, "The Beautiful Evidence". "Design-ul este cum funcționează un lucru, nu cum arată" (Steve Jobs) sau, dintr-o altă perspectivă, designul este un set de soluții coerent articulate și eficiente pentru o problemă dată. Adică, dacă funcționează cum trebuie și este ce ne trebuie, atunci va fi eficient, deci și frumos.

Tufte a demonstrat, într-un celebru eseu - "The Cognitive Style of Power-Point" -  cât de dezastruos și periculos poate fi un sistem de gândire greșit, arătând cum prezentarea informațiilor prin power-point a derutat inginerii de la NASA în evenimentele care au precedat dezastrul navetei spațiale Columbia. Power-point este construit să persuadeze oamenii, nu să-i infomeze logic, bruind o gândire corectă. Pe scurt, power-point-ul a redus până la insignifianță niște informații care, dacă n-ar fi fost deghizate în "detalii minore", ar fi putut preveni dezastrul navetei Columbia.
Dar tot acest demers ontologic corect este total străin pentru o clasă politică românească emanată dintr-un sistem de învățământ primitiv și o mentalitate retrogradă, depășită de istorie. Politicienii trăiesc în lumea lor, construită pe o gândire greșită care nu are nici o legătură cu realitatea vieții. Avem un sistem, o clasă politică și niște mass media "power-point", care nu informează cu bun simț ontologic cetățenii, ci îi persuadează (manipulează) să acționeze strict în interesul sistemului a cărui valoare supremă este banul.

Din toată povestea tragică a accidentului aviatic din Munții Apuseni, singurul lucru de o claritate impecabilă și un bun simț ontologic absolut rămâne judecata simplă și corectă a celor trei săteni - Giurgiu, Trif și Argentin - care au ajuns primii la locul accidentului, salvând astfel supraviețuitorii: “Păi aflasem că avionul a căzut într-o zonă CU ZĂPADĂ MARE și asta nu putea fi decât acolo unde ne-am dus și i-am și găsit, pentru că la noi aici aia e cea mai înaltă culme, că în rest zăpada s-a cam dus”, au spus și Giurgiu și Trif. Iată cel mai precis si mai de bun simț “sistem de triangulație” posibil. Judecata lor confirmă că Tufte are dreptate și pare desprinsă din demersul ontologic al unor Sherlock Holmes (Sir Arthur Conan Doyle) sau Hercule Poirot (Agatha Christie).

"Nu există situații disperate, există numai oameni disperați" a spus cândva genialul Generaloberst Heinz Wilhelm Guderian.