Conducatorii nostri politici au impresia, ei despre ei, ca ar fi carismatici. Dar cum enunturile lor economice nu depasesc optica omului obisnuit, se vede ca, de fapt, n-au decat tupeu. Pentru a avea carisma le-ar trebui inventivitate si educatie. Si pentru ca duc lipsa de asa ceva merg sa ia lumina de la guvernatorul Isarescu, care, potrivit ministrului Finantelor, Gheorghe Ialomitianu: le spune lucruri bune si ce au de facut. Ca sa rezum, conducatorii nostri politici sunt niste oameni obisnuiti, la fel ca noi. Din acest motiv, cele mai multe remedii economice ale presedintelui si premierului sunt cele care vin oricui. Pe baza acestei "retete", orice gospodina poate deveni ministru. Sunt suficiente trei luni ca sa i se dea aparenta de om politic. Guvernatorul Isarescu povestea, cu ocazia decernarii titlului de doctor honoris causa de catre SNSPA, ca cele mai multe investitii realizate in perioada 1974-1989 n-au rezistat si ca unele intreprinderi – precum cea care fabrica vestitii "tenisi" Dragasani – au cazut prada privatizarilor cu colective de oameni ai muncii. Iata o asemanare clara intre gandirea de om obisnuit care se crede carismatic si astfel de privatizari. Gustave Le Bon preciza, in celebra sa carte "Psihologia Multimilor", ca civilizatiile au fost create si conduse de o mica elita intelectuala, niciodata de multimi. Forta acestora din urma nu se manifesta decat in distrugeri. Acesta este motivul pentru care politicienii – apropiati de gandirea gospodinelor si mestesugarilor – distrug mediul de afaceri, iar colectivele de salariati care preiau fabrici sfarsesc prin a le pune pe butuci. Si sa nu se creada cumva ca politicienii aflati anterior la putere au miscat lucrurile in directia buna. Ceea ce se poate spune este doar ca nu le-au stricat la fel de tare. Adica au fost o idee mai educati si de aceea au distrus mai putin. Insa nici ei nu pot fi considerati elita, ci tot gloata, pentru ca, desi paguba n-a fost la fel de mare, tot s-au remarcat prin distrugeri.
In fine, daca nu aveti incredere in spusele lui Gustave Le Bon, haideti sa vedem parerea unei alte figuri emblematice, Ludwig von Mises. Potrivit acestuia, conceptia liberala a vietii sociale a creat sistemul economic intemeiat pe diviziunea muncii. Iar expresia cea mai evidenta a economiei de schimb e asezarea urbana. In orase, doctrina liberala a fost dezvoltata intr-un sistem inchegat si si-a gasit cei mai multi sustinatori. Numai ca dezvoltarea a conditionat la un moment dat burgurile sa "importe" forta de munca de la tara, care nu si-a putut insusi filosofia sociala pe cat de repede a imbracat o haina nou. De aceea –subliniaza Mises – cetatenii neasimilati dinauntrul cetatii sunt mai amenintatori decat barbarii care-i asaltau in trecut zidurile.
Cu alte cuvinte, daca, in anii ’20, 80% din romani locuiau in mediul rural, pe vremea comunismului, cand raportul a devenit brusc 55%-45% in favoarea mediului urban, puterea a fost luata tocmai de proaspetii imigrati la oras, transformati in clasa muncitoare. Iar cand conducatorii proletariatului au dat semne, in sfarsit, ca trec de la instinct la ratiune si incep sa-si manifeste interesul pentru educatie, a avut loc o noua schimbare care i-a propulsat in prim-plan pe cei cu origine sanatoasa din esalonul doi, mult mai viscerali si, implicit, mai distructivi. Schimband perspectiva, de la national la regional, se poate spune ca motivele pentru care Romania e mai putin dezvoltata decat Cehia sau Polonia au legatura cu apucaturile de turma. Iata si de ce procentajul romanilor cu viziune interventionista de stanga este mult peste cel al cehilor sau polonezilor. Si, cu cat politicienii sunt mai apropiati de instinctele multimii, cu atat mediul economic e mai politizat, si distrugerile-s mai mari.