x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Editoriale Globalizare. Pentru cine?

Globalizare. Pentru cine?

de Adrian Năstase    |    08 Mai 2013   •   18:16

Procesul globalizării şi criza mondială au evidenţiat trei tendinţe periculoase ­ creşterea semnificativă a inegalităţilor sociale, dezintegrarea democraţiei politice şi declinul suveranităţii naţionale. Sunt concluziile unui articol recent, publicat de Serge Halimi, concluzii cu care sunt de acord. Discrepanţele sociale au crescut enorm: în Statele Unite, familia Walton ­ care deţine compania Walmart ­ are tot atâţia bani cât cele mai sărace 50 de milioane de familii americane; în Italia, cele mai bogate 10 persoane au o avere egală cu cei mai săraci 3 milioane de italieni. Pe ansamblu, 63.000 de bogaţi din Asia, SUA şi Europa ­ arată Halimi ­ au o avere estimată la aproximativ 40.000 de miliarde de dolari. Şi exemplele pot continua.

Sume imense sunt ascunse în paradisuri fiscale, realizându-se o imensă evaziune fiscală, în special din partea unor miliardari din zona Rusiei şi a Europei de Est. Numai în British Virgin Islands sunt înregistrate de 20 de ori mai multe astfel de companii decât locuitori.

Această situaţie este facilitată şi de întrepătrunderea tot mai strânsă dintre putere şi lumea afacerilor. Cunoscuţi lideri politici, după expirarea mandatelor, devin consultanţi ai unor mari companii multinaţionale. În unele ţări, conducătorii politici sau ambasadorii sunt recrutaţi din lumea afacerilor sau a sponsorilor, unde se întorc după încheierea activităţii politice sau diplomatice. Exemplele sunt numeroase.

Pe de altă parte, democraţia politică în Europa este afectată de confuzia ideologică tot mai pronunţată între “stânga” şi “dreapta”, de faptul că austeritatea a devenit o doctrină comună. Indiferent de mesajele din campaniile electorale, noile echipe guvernamentale venite la putere, în ultimii ani, în ţările membre ale UE au pus în aplicare, în final, reţeta recomandată de FMI, Banca Mondială şi Comisia Europeană ­ în esenţă, reducerea cheltuielilor şi creşterea taxelor.

Toate aceste evoluţii generează nemulţumiri sociale tot mai pronunţate, aşa cum se vede în Cipru, Grecia, Spania, Bulgaria, Ungaria sau Franţa. Aşa cum arată şi Serge Halimi, un guvern încetează a fi legitim în ochii populaţiei atunci când permite creşterea fără limite a inegalităţilor sociale, când permite distrugerea democraţiei politice şi când acceptă subordonarea suveranităţii naţionale. Acesta e un risc de care toate guvernele ar trebui să ţină seama.

×