Greul de abia acum începe

Pentru a face faţă presiunilor sociale iscate de criză, dar şi pentru a impune soluţii radicale, viitorul guvern are nevoie de o majoritate parlamentară solidă.

Scrutinul s-a încheiat. Cunoaştem deja, fie şi în mare, rezultatele. Oricât ar părea de bizar, în condiţiile din 2008, ziua scrutinului n-a pus capăt dificultăţilor. Atât pentru partide, cât şi pentru preşedinte, greul de abia acum începe.

Şi când spunem asta ne referim, de­sigur, la negocierile pentru formarea noului Guvern. În general, după cum o arată experienţa postdecembristă, aceste negocieri sunt extrem de dificile când nici un partid n-a obţinut majoritatea absolută. Formarea Coaliţiei de guvernare se confruntă cu divergenţele dintre partide. Atât în privinţa programului politic de asumat, cât, mai ales, în privinţa posturilor de dobândit. Anul acesta însă negocierile vor fi mult mai dificile decât de obicei.

Şi nu atât pentru că votul uninominal a redus scena partidelor parlamentare la câteva formaţiuni, cât mai ales pentru că în formarea noului guvern trebuie să se ţină cont de o noutate impusă de realitate.

Noul guvern trebuie să beneficieze de o majoritate parlamentară în stare nu numai să obţină învestitura, dar să şi voteze legi de excepţie.

Despre nevoia unui guvern puternic a vorbit şi Traian Băsescu în scurta declaraţie de presă făcută joi, 27 noiembrie 2008. Desigur, pentru a justifica necesitatea ca românii să iasă la vot, domnia sa a invocat cerinţa ca prin participare masivă alegătorii să-şi asigure un "parlament cât mai reprezentativ".

Ţinând cont şi de alte intervenţii ale lui Traian Băsescu, noi credem că domnia sa înţelege printr-un guvern puternic unul care să se bazeze pe o majoritate parlamentară cu mult peste 50% şi mai ales solidă în sprijinirea executivului.

Una din cauzele de fond ale acestor cerinţe o constituie Criza care s-a abătut asupra României.

Povara crizei va pica pe umerii guvernului instalat după alegeri. Consecinţele politice ale acestei realităţi sunt evidente:

Pentru a face faţă presiunilor sociale iscate de criză, dar şi pentru a impune soluţii radicale, viitorul guvern are nevoie de o majoritate parlamentară solidă.

Unei asemenea majorităţi i se cere nu numai un număr însemnat de parlamentari peste procentul normal de adaptare a legilor, dar şi o disciplină de vot neobişnuită. Asta înseamnă că majoritatea trebuie să se realizeze cu gândul la activitatea parlamentară de cel puţin un an şi nu doar pentru trecerea guvernului la votul de învestitură. Circulă şi ipoteza formării unei majorităţi de către Traian Băsescu prin ruperi de coaliţii deja constituite sau de partide. O astfel de majoritate suferă de artificialitate. La prima încercare, ea se destramă. Noul guvern are însă nevoie de o majoritate solidă, formată după criterii de program politic, şi nu după criterii oportuniste. Sunt numeroase legi absolut necesare pentru reforma în România, dar mai ales pentru contracararea Crizei. Acestea nu pot trece decât în condiţiile unei veritabile maşini de vot în Parlament.

O altă dificultate cu care se va confrunta noua majoritate va fi, indiscutabil, disciplina de vot în condiţiile unui Parlament ivit din uninominal. Mult mai dependenţi de electorat, având în faţă perspectiva scrutinului de peste patru ani, parlamentarii vor ţine cont şi de alegătorii din colegiu. Numai că în caz de criză, presiunea electoratului vizează măsurile populiste. Soluţionarea crizei va cere însă şi legi aspre pentru o mare parte a electoratului.

De asemenea, dacă preşedintele îşi va asuma rolul de negociator între partide, normal ar fi să ţină cont, în făurirea majorităţii, de apropierea programatică dintre formaţiuni.

Democraţia veritabilă presupune o alternanţă la Putere a Dreptei şi a Stângii. După ce Dreapta ia măsuri radicale de Dreapta, electoratul optează pentru Stânga, în speranţa că acesta va corecta efectele capitaliste ale guvernării de Dreapta.

Limpezimea celor două feluri de guvernări face ca ţara să beneficieze de legi radicale fie de pe poziţiile Dreptei, fie de pe poziţiile Stângii.

Criza economică, dar şi faptul că e vorba de un început de mandat cer o limpezire a scenei parlamentare.

Aceasta înseamnă o majoritate solidă fie de Dreapta, fie de Stânga, capabilă să adopte legi radicale din perspectiva unui program politic limpede.

Apariţia lui Traian Băsescu de vineri, 28 noiembrie 2008, pentru a ne explica nevoia constituţională de timp pentru investirea noului guvern îşi are cauza în dorinţa preşedintelui de a nu începe consultările de la Cotroceni sub presiunea anunţării rezultatelor. Domnia sa ne-a prevenit astfel că îşi va lua un anume răgaz pentru a se putea decide în privinţa premierului şi, prin asta, în privinţa viitoarei majorităţi parlamentare.

Să sperăm că timpul îi va fi un sfetnic bun!