Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Nici nu s-a stins rumorile pe deplin justificate pe care le-au stârnit neinspiratele declaraţii ale doamnei ministru tehnocrat Anca Dragu despre legitimarea sărăciei românilor prin raportare la experienţa în materie a Braziliei şi a Indiei, că un nou membru al cabinetului Cioloş a ieşit la rampă cum alte ziceri pe măsură. Este vorba despre Vasile Dâncu, viceprim-ministru, ministru al dezvoltării regional şi administraţiei publice, care a anunţat că „vor veni măsuri mai puţin populare” de natură să impună „unele restricţii.” Care restricţii vor fi, şi ele, mai puţin populare. Mai multe lămuriri distinsul tehnocrat nu a dorit să ne dea, aruncându-ne, din mers şi cam peste umăr, încă două-trei vorbe pline de tâlc: „Nu vreau să dau veşti proaste de dragul de a da veşti proaste. Vor veni pe parcurs.”
Mai tehnocrat şi mai ne-politic mesaj nici că se putea! Fără doar şi poate, sociolog cu vestă experienţă fiind, Vasile Dâncu va fi făcut, înainte de a-şi pronunţa discursul, un studiu de impact. Aşa încât reacţia emoţională produsă cel puţin la nivelul unora dintre membrii colectivităţilor care trăiesc pe acest teritoriu al statului nostru naţional şi unitar, nu îl va lua prin surprindere. Ba chiar aş putea spune că a anticipat şi a premeditat acest efect .Numai aşa se explică „nota de fundamentare” care precede vestea propriu-zisă: „Oamenii politici nu au făcut reforme fiindcă le-a fost frică de electorat. Aşa că au găsit Guvernul care să ia măsuri pe care ei nu şi le puteau permite.”
Guvern pe care sociologul tehnocrat(sau tehnocratul sociolog?)Vasile Dâncu îl numeşte „de sacrificiu”, fiindcă”nu are de cerut voturi.”
Iată o propoziţie care mă pune foarte serios pe gânduri! Îmi este foarte greu să cred că tocmai cineva care s-a ocupat, cu incontestabil profesionism, de sondarea opiniei publice să ignore faptul că, înainte de a fi electorat, aceşti votanţi au calitatea de cetăţeni, oameni care nutresc nişte aşteptări şi nişte aspiraţii pe care vor să le vadă îndeplinite de către cei pe care i-au delegat să îi reprezinte la cârma destinelor ţării.
Aşa încât votul cetăţenilor nu face decât să exprime satisfacţia şi, mai ales, insatisfacţia cetăţenilor faţă de prestaţia aleşilor lor şi, în acest fel, să sancţioneze (pozitiv sau negativ) prestaţia acestora.
Că, aşa după cum spune Vasile Dâncu, politicienii „nu au avut curaj” şi s-au dat la o parte lăsând povara „măsurilor nepopulare” pe umerii guvernului de tehnocraţi asta este o altă poveste. Dar care nu are nici în clin nici în mânecă cu nonşalanţa afişată de către ministrul tehnocrat al (culmea!) dezvoltării regionale şi administraţiei publice, adică un demnitar al statului de drept, care se împăunează cu ideea că guvernul din care face parte „nu are de cerut voturi”. Mai direct spus, că este un guvern căruia i se rupe-n paişpe de ceea electoratul, cetăţenii, vor crede şi vor spune, dar mai ales de ceea ce acestora le va fi dat să suporte de pe urma preconizatelor „măsuri mai puţin populare”.
În acest caz, permiteţi-mi să vă întreb, domnule vicepremier şi ministru tehnocrat: „În faţa cui trebuie să răspundă, totuşi, guvernul în exerciţiu în cazul în care măsurile- declarate din start ca puţin populare- pe care le preconizează nu vor avea efecte pozitive asupra economiei şi a nivelului de trai al societăţii româneşti? La urma-urmelor, cine îşi asumă sacrificiul: guvernul sau electoratul?”
Acestea ar fi doar câteva întrebări pe care mi le-a provocat discursul ministrului Vasile Dâncu. Un discurs care, deşi se vrea a fi unul sută la sută tehnocrat, nu face decât să exprime o mentalitate şi o atitudine politicianistă de tipul/teapa „aşa vrea muşchii mei”.
Cinism cu nimic mai prejos decât cel pe care Traian Băsescu l-a afişat, în acel funest mai 2010, atunci când a dictat tăierea brutală a salariilor şi a pensiilor.
