Guvernarea eşecului

Prin asumarea răspunderii pentru ghilotinarea salariilor şi pensiilor, echipa Boc-Băsescu face pasul decisiv pentru aruncarea României într-o gravă criză socială.

Injectaţi de preşedintele Băsescu Traian la întâlnirea de la Snagov cu o nouă doză de nesimţire faţă de interesele cetăţenilor României, trupa pedeleilor mimează un exerciţiu de forţă şi unitate. Sub masca răspunderii, Băsescu împinge Guvernul actual spre disoluţie, având ţinte precise care ar urma să fie sacrificate.

Prin manevra de un egoism feroce, Băsescu joacă solitar un act care priveşte întreaga societate. Nu serveşte la nimic faptul că un guvern pasager forţează mecanismele democraţiei pentru a impune măsuri draconice de reducere a puterii de cumpărare a salariaţilor şi pensionarilor. Aceste legi, chiar dacă vor fi aprobate, nu vor avea finalitatea dorită, - de echilibrare bugetară -, ci va bloca orice posibilitate de redresare a economiei.

O reformă profund mincinoasă a aparatului birocratic, a salariilor şi pensiilor de lux se face pentru a ascunde de fapt aruncarea integrală a poverii crizei pe spatele milioanelor de salariaţi şi pensionari. Refuzând orice soluţie politică, orice plan alternativ la ghilotinarea veniturilor populaţiei, Traian Băsescu face încă un pas de escaladare a dictaturii personale, de impunere a unor măsuri de restrângere a drepturilor constituţionale.

Executivul Boc, sub toate formulele lui clonate, şi-a pierdut credibilitatea în urma eşuării totale în realizarea programului de guvernare asumat în 2008. Ignorarea crizei, promisiunile populiste, minciunile, clientelismul politic, risipirea cu neruşinare a banului public au ajuns la scadenţă. Pentru ce să primească un vot de încredere cea mai slabă guvernare a ultimilor 20 de ani? Cum să ai atâta lipsă de obraz să ceri solidaritate după ce ai prăduit cu inconştienţă vistieria, ai angajat credite uriaşe care nu au fost niciodată decontate public?

Impasul politic şi economic în care a fost împinsă ţara de un guvern iresponsabil duce logic spre soluţia demiterii acestuia. Votarea moţiunii va deveni un test pentru răspunderea fiecărui parlamentar faţă de cei care l-au ales, mai puţin faţă de partid. Presiunile inacceptabile la adresa parlamentarilor din arcul guvernamental au menirea să falsifice mesajul cetăţenilor.

Iată de ce Jurnalul Naţional va publica o "listă a ruşinii" care va nominaliza politicienii responsabili cu băgatul populaţiei în foame şi condamnarea la moarte a oricărei speranţe de redresare. Cine are acum statutul moral să impună noi suferinţe populaţiei? Nu este normal să se organizeze un referendum pentru asumarea acestei curbe de sacrificiu de către cetăţenii României? Preşedintele a consultat poporul pentru probleme infinit mai puţin importante pentru ţară - vot uninominal, parlament unicameral.

De ce nu o face şi acum, la un moment de cotitură pentru viaţa fiecăruia dintre noi?