Guvernul-Caşchetă

Un general care a prins puşca şi cureaua lată ca ministru al Apărării e cel despre care Băsescu zicea că plimbă "sacoşile cu bani" pentru Năstase. I-a plimbat cu folos, de vreme ce i s-au înmulţit meritele ca la Stalingrad, sporind azi în stele şi funcţie ca independent. Colegii lui, parlamentarii de la independenţii vineţii, inclusiv Puiu Caşchetă, asigură securitatea guvernului, despre care liberalii cred că e bine să-şi rupă gâtul, ca să ne ia dracu definitiv.

Cine a pus capitala la câmpie, are vara praf şi iarna vijelie. Nu ne interesează să securizăm (găselniţa lui Băsescu) capitala de prăfăraie la 40 de grade, nici să punem parapeţi la şes, pe întinderile vaste, împotriva viscolului. Că nu ne intereseză. Viaţa merge înainte. Acum douăzeci şi ceva de ani, undeva prin sud, un prim secretar de judeţ, care voia să-i ia faţa lui Ceauşescu Nicolae-văpaie, cât de gospodar şi deştept e el, a tăiat de cu toamnă toţi plopii de pe marginea şoselei, aşa că în decembrie, după ce a nins o noapte întreagă, prostul din vârful judeţului n-a mai găsit drumul spre Bucureşti. Fatalitatea optimismului, a hărniciei şi inteligenţei noastre administrative.

Udrea e şi mai veşnică
Mandatul guvernului Boc securizat de generali cu stele umflate la ofertă începe cu blestemul inconştient al lui Geoană. Adică nasol. N-avem bani, sare şi utilaje pentru dezăpezit. Geoană spera să-l facă pulbere pe Băsescu, atunci când îi ura un mandat blestemat. La fel cum se hăhăia preşedintele anunţând fleacul de ciuruială. Băsescu şi Geoană ignorau că în spatele lor se ascundeau oropsiţii propriilor electorate, iar blestemul şi  ciuruiala îi umpleau de fericire.

În timpul ăsta urmaşul lui Boc 3, adică Boc 4, se străduieşte să alcătuiască un guvern convenabil dimensiunilor sale ş scurt, vânjos, cu miniştri CSAT demni de tangaje cu marinarul. Şi dacă Boc e veşnic, Udrea e şi mai veşnică. Aici putem vorbi de blestem.

ÎNTRE CINISM ŞI CIANURĂ
Un general care a prins puşca şi cureaua lată ca ministru al Apărării e cel despre care Băsescu zicea acum cinci ani că plimbă "sacoşile cu bani" pentru Năstase. I-a plimbat cu folos, de vreme ce i s-au înmulţit meritele ca la Stalingrad, sporind azi în stele şi funcţie ca independent.

Ceilalţi colegi de la independenţii orange - vineţiu sunt solidari şi asigură securitatea guvernului, despre care liberalii cred că e bine să-şi rupă gâtul. Domne', recunosc la unison dnii Crin şi Puiu (Haşotti), România are nevoie de un guvern mai tare ca semi-înecatul de colac, dar Boc să se spele pe cap cu guvernul lui... Demnitate plus cinism, cât să dea roade blestemele şi ciuruielile.

În toată nebunia asta, profesionistul PSD Marian Sârbu acceptă "cadoul otrăvit" al lui Băsescu, fiind convins că nu e vorba de cianură. Unu: el este cel care a muncit la programul social al lui Boc. Doi: chiar îi pasă. Dacă îi iese, ajunge erou. Dacă nu, cade cu cel mai scurt şi îndesat guvern din istorie.  

Sănătate şi virtute
Variantă pesimistă. De avarie. În aceste zile e benefic să stai în casă şi să dai la bingo, la Ţociu şi Palade ş sănătate şi virtute, să ai ce bea şi ce mânca (unde vă ducea mintea?). Să ai bani de întreţinere şi mărunţiş pentru coşul de Crăciun. Dacă n-ai de nici unele, deschizi televizorul şi te hlizeşti la panseurile lui Mădălin, calul de bătaie a lui Serghei Mizil, fostul amic din dictatura veselă. Iată-i ultimele aforisme: 1. Dom'le, fiecare ţară are o matriţă  specifică 2. Dom'le în fiecare ţară, democraţia are alt parfum.  

ROMÂNIA LUI ŢUŢU
Varianta optimistă ne-o dă prietenul Ţuţu. Înghesuit de nămeţi prin autobuzele superaglomerate (ceea ce nu-l oripilează, fiindcă îl recunoaştea lumea de la tv), Ţuţu a constatat că orice ar fi, naţia e sănătoasă şi descurcăreaţă. De pildă. În autobuz, unul o scotea la cap vânzând leucoplast dat prin rivanol, la pachet cu un tabloid. Ştim şi noi că în tramvaiele 40 şi 56, un ţigan şi nevastă-sa vând la juma' de preţ şerveţele furate de la chinezii din Europa. Se descurcă. Tot în mijloacele RATB, Ţuţu a descoperit că ţara are viitor. A tras cu urechea la doi tineri frumoşi, care se pupau ca în mijloc de pastel, dar o tăiau la Bergamo. Făceau sărbătorile cu părinţii topiţi de dorul lor, al ţării, strângând euroi pentru criza lui Boc.

Realitatea îl confirmă pe Ţuţu. În Italia, cu un premier nesecurizat, Berlusconi nu mai are faţa care să dea amantele pe spate, criza le vine ca o mănuşă românilor descurcăreţi. Motiv pentru care, în România, dacă eşti prea sărac pentru un revelion la poalele Carpaţilor, iei calea Greciei falite, unde o săptămână trăieşti bine mersi cu banii de la întreţinerea pe-o lună, trei camere.

Prietenul meu a intuit bine. Fie viaţa cât de grea, tot mai bine-i în Italia. Italia, Grecia, Austria...