Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
O economie se află în echilibru dacă importurile, investiţiile şi cheltuielile bugetare sunt egale cu exporturile, economisirile şi impozitele. Iar la acest nivel există o corespondenţă directă importuri - exporturi, investiţii - economisiri, cheltuieli bugetare - impozite şi taxe.
Din păcate, în prezent, vorbim de importuri nete, şi de deficit de investiţii. Ce e de făcut? Dacă statul nu doreşte să majoreze impozitele trebuie să reducă cheltuielile bugetare şi să obţină excedent, ca să compenseze deficitul comercial şi investiţional.
Şi totuşi, România beneficiază de nişte “subvenţii” ce pot reechilibra balanţa trasă în jos de importuri şi de lipsa investiţiilor: fondurile europene. Întrebarea este însă ce face cu banii? Fie creşte cheltuielile bugetare, fie scade impozitele şi taxele. Adică, poate să relaxeze fiscalitatea pentru ca mediul economic mai puţin ostil să atragă investiţii şi să se lărgească baza de impunere ori să cheltuiască banii, mai departe, politic.
Dacă ministrul Darius Vâlcov discută de extinderea programelor guvernamentale Prima Casă şi Prima Maşină, şi de înfiinţarea băncii de dezvoltare, înseamnă că nu o uşurare a poverii fiscale ni se pregăteşte. Iar pe o asemenea secvenţă, în care nu se debaronizează şi restructurează economia, oricine îşi conservă rezervele. Cu precizarea că în timp ce rezerva valutară e administrată de BNR, o instituţie independentă, buffer-ul e gestionat de o entitate politică: Ministerul Finanţelor Publice.
Şi aici mai merită remarcat ceva. Avem rezerve şi giranţi (FMI), care să le arate străinilor că suntem în regulă, în timp ce polonezii “garantează” cu spiritul antreprenorial şi economia de piaţă. Mai mult, atât timp cât buffer-ul se consolidează cu rezerva valutară nu mai transpare că Finanţele n-au habar să administreze şi că au luat bani cu împrumut doar pe baza încrederii generate de banca centrală.
Cu riscul ca atunci când BNR înapoiază propriile împrumuturi să i se şifoneze credibilitatea, fiindcă oamenii spun că din cauza sa creşte cursul. Fără să realizeze că leul se depreciază mai puţin decât dacă ar achiziţiona valută Trezoreria Statului. Pentru că pe piaţă s-a văzut un curs de 4,48 lei/euro, nu unul de 4,738 lei/euro, ca cel utilizat la calculul accizelor.
Iată deosebirea, managementul BNR permite să vedem un curs ce aproape stă pe loc într-un întreg exerciţiu financiar, pe când rata de schimb la care Guvernul percepe accize e una aberantă, în afara tranzacţiilor.
Aşadar diferenţa dintre cursuri - 4,48 vs 4,738 - arată că cineva profită de buna credinţă a celuilalt, cu riscul să fie luaţi la întrebări tot cei ce fac lucruri, nu aceia care nu se pricep.
Citește pe Antena3.ro
