Hayssam şi jocul operativ

De ce au apărut pe piaţă înregistrările convorbirilor dintre întâiul terorist, dar şi fugar al ţării, Omar Hayssam şi procurorul Ciprian Nastasiu? Ştiau protagoniştii dialogului că sunt înregistraţi şi dacă da, ce relevanţă au înregistrările? Cât la sută din dialogurile celor doi a fost dat publicităţii? Şi întrebările pot curge. Cert este un singur lucru: fragmentele de înregistrări date publicităţii în exclusivitate de agenţia Mediafax nu au apărut întâmplător. Ce ascund ele se întreabă mulţi, inclusiv Comisia de Control a activităţii SRI, care va dezbate problema, dar şi Consiliul Superior al Magistraturii, care s-a autosesizat în legătură cu materialele de presă avându-i protagonişti pe Omar Hayssam şi pe Ciprian Nastasiu. Până se vor lămuri specialiştii în legătură cu adevărul din spatele dialogurilor celor doi, dacă se vor lămuri vreodată, am putea să ne luăm libertatea unor consideraţiuni pe marginea textului prezentat. Deşi incomplet şi ciuntit, din motive de acoperire a unor aspecte cu implicaţii serioase în viaţa politică prin personajele menţionate, pentru cineva familiarizat cu munca informativ-operativă ar putea fi clar că Omar Hayssam este un agent cu mare experienţă în acest domeniu. Pe spaţiul românesc. Despre Hayssam s-a afirmat în repetate rânduri că a lucrat ca recrutat de ai noştri (de fosta DSS, acum SRI), dar şi de sirieni. Perioada exactă şi care a fost iniţial ordinea recrutării sunt chestiuni care rămân de clarificat, dar se pare că după o anume perioadă omul a devenit minimum agent dublu.


Legăturile sale politice oficiale cu PSD şi conducerea acestuia indică faptul că o parte a numelor scoase din trascript sunt certe pe acea parte a eşichierului politic. Nu însă exclusiv, întrucât Hayssam a trebuit să-şi lărgească aria de sprijin şi pentru perioada când au venit la putere "ceilalţi". Cum în paralel pe linia de afaceri a intrat în legătură cam cu toţi potentaţii zilei, asta explică de ce spectrul relaţiilor sale în România este precum grădina zoologică, adică tot felul de "animale", care altfel se sfâşie între ele când se întâlnesc, dar nu pe Hayssam.


Mai rezultă din transcript că nişte "băieţi deştepţi" au încercat după arestare să-l stoarcă de informaţii care nu aveau nici o legătură cu subiectul acuzării. La nivel de şantaj i s-a cerut să toarne o serie de politicieni adversari grupului ce-l storcea de informaţii, iar Hayssam, ca om cu experienţă, a înţeles repede (mai ales fiind în puşcărie) că, dacă dă curs cererii, este în poziţia de perdant. Şi atunci a cerut ajutor, pe care, desigur, l-a primit ca răsplată pentru loialitatea politică arătată. Partea pierzătoare s-a făcut foc şi pară şi desigur în absenţa unor informaţii precise, ca şi a lipsei de apetit pentru un scandal naţional monstru, a decis să-l găsească pe acarul Păun.


"Nic" (alias procurorul) care, iniţial, a cam căzut ca musca-n lapte, s-a reorientat rapid (dacă la ordin sau din iniţiativa personală, rămâne de văzut) şi apoi, pentru a nu fi pedepsit, inclusiv cu spectrul de a fi trimis la "mititica", a fost activat/reactivat/recrutat şi pus la treabă, să intre în contact cu Hayssam, pentru a obţine anumite informaţii atât evaluative, cât şi compromiţătoare la adresa unora sau altora. Dialogul miroase de la distanţă ca intrând într-un asemenea tip de operaţiuni ale unor informatori trimişi la înaintare. Aici e partea umoristică a dialogului. "Nic" încearcă să obţină cât mai multe informaţii (este clar că prioritatea este de a obţine informaţii despre cum a plecat şi cu ajutorul cui – deci este vorba despre cei care au încercat extorcarea informativă a lui Hayssam, şi nu despre cei care i-au sprijinit ieşirea din România), iar Hayssam, experimentat, menţine dialogul dând el ceva informaţii (rămâne de vâzut dacă nu sunt de inducere pe o pistă greşită, menită să asigure acoperirea adevăratei variante), dar mai ales pentru a-l aduce pe "Nic" pe teritoriul unde el are controlul. "Nic", instruit şi prudent, încearcă să refuze, dar argumentele sunt puerile şi inconsistente, ceea ce îl va convinge pe Hayssam că "Nic" este sub control informativ. Ceea ce, de altfel, nici nu era prea greu de ghicit, având în vedere "libertatea de acţiune a lui Nic", care ar fi trebuit în mod normal să fugă de subiect ca Diavolul de tămâie. Sună a joc operativ? Sună. Ce-i drept, cam steril şi greu de digerat pentru bizon. Cum, la fel de bine, ar putea fi doar încă un scenariu într-o mare de scenarii, aşa cum le place românilor să ţeasă din sculare până în culcare. Somn uşor, România!