Haznaua dictionarului

Mi-am dat seama devreme ca in limba romana multe cuvinte se umplu de miasme, ca haznalele.

Eram elev cand, mangaind abia simtit umarul unei adolescente, aceasta s-a hlizit si m-a pus la punct ca o tarfa batrana: Ce, nu cumva vrei sa ma pipai? In sine, cuvintele nu-s nici urate nici frumoase. Numai ca, fara exercitiul delicatetei, multe din vorbele sortite sa exprime tandreti sau sa defineasca apropieri erotice firesti sunt in mai toate mediile de referinta trivializate. Daca pipai o stofa, operatiunea se potriveste cu verbul. Nu are conotatii stanjenitoare. Daca un baiat se lauda ca a pipait toata seara o gagica, orice om cu o buna educatie a relatiilor il priveste critic. Cuvantul e coborat in grobian, intr-un soi de primitivitate fizica fara suport afectiv. Evoca activitati mecanice, care nu presupun nici inteligenta senzuala, nici respect pentru omenesc.
Liberalizarea unor verbe, dupa 1990, ne-a pus in situatia de a intelege ca dictionarul adresarii erotice e inundat de golanie. Nu se mai spune simplu "m-am iubit cu o femeie", "m-am culcat cu o fata" sau "am facut sex", ci "ne-am tras-o", "ne-am pus-o", "ne-am regulat". Traducatorii filmelor cu lumpeni si curve pretioase, care inunda micile ecrane, s-au trezit in fata unor probleme de etica a limbajului si au preferat modelul imund din import unor corespondente romanesti mai potrivite cu operatiunea. Ca la o comanda, toata "lumea buna", a spectacolului romanesc, s-a simtit eliberata de imperativele bunului simt tiganind, pana in pragul infamiei, limbajul si asa pauper al amorului trupesc. A devenit o chestiune de parola intelectuala coborarea in closetul relatiilor de cuplu. "Baietii de baieti" se recunosc prin apelul la genitalia, dar si "actorii de actori" nu ezita sa fie golanosi, cand publicul e mult. E si asta o placere, sa fii moderator de emisiuni populare si sa le imbii la trivialitate pe "vedete" cu limbajul infirm al aurolacilor si cu adresarea penala a penitenciarelor. Nu e, cum s-ar putea crede, o problema a lingvisticii, e vorba de promovarea unui model de viata a unui climat social mai aproape de animalitate, decat de civilizatie.

Tare mi-ar placea sa le pot intreba, la o ora de varf si pe un canal tv cu mare audienta, pe desteptele alea rascoapte care nu concep sa-si faca emisiunile fara "cantautori" de trei scuipati si fara doua, trei filozoafe ale modei, daca parintii lor, cand le-au conceput, asta au facut, "si-au tras-o" ori "si-au fript-o?". N-as ezita sa-i pun pe magarii si proastele din incropelile scenice pentru publicul dedicat umorului fecalic, fata-n fata cu nevestele, copiii si iubitii lor, dar si cu tatii si mamele lor. Sa vedem daca sunt si atunci la fel de voiosi si de neanderthalieni, cand le explica acestora cum se scot banii cu "scula" la televiziune.