Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Ce capcană îi pregătise destinul cu hachiţele lui unui teribil talent al fotbalului, lui Dobrin, a fost la câţiva centimetri de a i se amputa piciorul. Piciorul vrăjit al Gâscanului de Piteşti, cu care hipnotiza balonul, cu care năucise fundaşii adverşi, piciorul făcător de fente ce stârnise admiraţia şi interesul chiar al Realul Madridului, venit să-l achiziţioneze pe Dobrin, oferind în schimb construirea unei nocturne scumpe pe stadionul din Trivale. Unul din recitalurile marca Dobrin s-a petrecut în meciul decisiv cu Dinamo, Gicu i-a învins de unul singur pe cei din Ştefan cel Mare, răpindu-le chiar titlul de campioni. Infecţia groaznică la piciorul vedetei a apărut tot ca urmare a fotbalului, a iubirii fără margini a lui Dobrin pentru fotbal. Dobrin a jucat fotbal pe unde se ivea ocazia, se afla la ştrand şi nişte piteşteni l-au invitat să joace o miuţă pe porţiunea cu iarbă, dar şi cu nisip a plajei. A dat Dobrin drumul la dantelăriile artistice cu balonul lipit de piciorul gol, dar a călcat peste un fier ruginit şi s-a rănit. Până seara, piciorul lui Gicu se umflase ca al unui elefant, medicii au constatat că puroiul cotropise şi oasele, verdictul părea unul singur: amputarea piciorului. Dar un uriaş medic, profesorul doctor Ioan Lascăr, şeful Clinicii de Chirurgie Reparatorie de la Spitalul de Urgenţă Floreasca, a declarat recurs extraordinar „sentiţei” de tăiere a piciorului. Profesorul celebru a luptat ore lungi cu infecţia, a curăţat fiecare ţesut de invazia infecţiei, a făcut şi grefă de piele prelevată de pe spate. Dobrin m-a invitat pe furiş în salonul de la chirurgie imediat după operaţie. Mi-a povestit că prima frază, după ce şi-a revenit din anestezie, a fost întrebarea către profesorul Lascăr: „când îmi daţi voie să joc iarăşi fotbal, chiar dacă doar cu prietenii, că am mai îmbătrânit”. Am tăifăsuit mult cu Dobrin în acea zi la spital, l-am întrebat ce le răspunde celor care-l critică cum că e lent. „Păi nu alerg ca un iepure, dar viteza mea e în gândire, în soluţiile alese cu fente şi pase greu de anticipat”, mi-a răspuns. Mi-am adus aminte de reportajul pe care l-am scris despre o altă performanţă izbutită de marele chirurg, profesorul Ioan Lascăr, i-a îndepărtat unei femei o tumoră gigant de 45 de kilograme, care-i atârnă ca un balast în spate. A eliberat-o de această tumoră, cu greutate cam cât corpul ei, şi a cusut vas de vas, nerv de nerv, ţesut de ţesut, muşchi de muşchi. Toată bijuteria de intervenţie record a fost filmată şi prezentată de Discovery.
Citește pe Antena3.ro
