x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Editoriale Iacubov cel tare in Saptamana Mare

Iacubov cel tare in Saptamana Mare

09 Apr 2004   •   00:00

Cand arhiepiscopul Clujului - IPS Bartolomeu Anania - rosteste ceva, se cutremura toate sutanele preotesti. Figura distinsa a preotimii noastre, excelenta sa e un simbol al virtutii si spiritului.

In Saptamana Mare, capul bisericii clujene si-a lasat predica obisnuita despre evlavie si puritate deoparte si s-a napustit peste focurile distrugatoare ale coruptiei.

Ce-are degringolada din economie cu biserica? Se vor gasi multi sa intrebe, stramband din nas? Eu cred cu tarie, ca si IPS Bartolomeu Anania, ca e o legatura indestructibila intre raul pe care-l face putreziciunea coruptiei si menirea fetelor bisericesti de a propovadui morala, cinstea, adevarul. De altfel, din ce in ce mai mult se simte in ultima perioada nevoia ca Biserica sa se implice in concretul murdar al zilelor noastre, ca singura speranta intangibila de a ne propasi. IPS

Bartolomeu Anania vorbeste ca un diplomat cand vine vorba despre coruptie. „Tratati coruptia prin religie si cultura!", „Din cauza conduitei morale jenante riscam sa nu mai intram in Uniunea Europeana!", „Sau vom intra ca un corp strain, ca o ruda saraca".

Cate o fi stiind si nu vrea sa spuna, pentru a nu asmuti spiritele negre inaltul Arhiepiscop? Dar, oricat ar sti, ori si-ar imagina, probabil ca puterea sa de intelegere are limite, cand vine vorba despre bicisnicele metode prin care unii romani se cred mai romani, unii oameni de afaceri se cred mai afaceristi, iar unii guvernanti nu se mai tem nici de tamaie, nici de mania celui de sus.

„Cei corupti n-au ce cauta in rai!" - e mesajul dureros al lui IPS Bartolomeu. „Aiiuuureaaa!" - se-aude un suierat dinspre Moldova. „Eu sunt cel mai tare, de pe pamant si din Ceruri. Daca pot cumpara aici, printre oameni, totul, in cer mi-o fi si mai usor… ca am auzit ca ingerilor nu le plac banii, iar serafimii si heruvimii nici nu i-au atins vreodata. Ati ghicit, cugetarile nu ar putea fi gandite de altcineva decat de Corneliu Iacubov - om smerit, dar nu fata de cele sfinte. Altarul lui sunt politicienii din PSD, la care se roaga, neincetat, ca in fata unor icoane tamaduitoare, care le dau intristatilor - liniste, infriguratilor - caldura, lovitilor de soarta - speranta.

Numai ca rugaciunile lui Iacubov catre necinstitele fete politicienesti sunt de o cu totul alta natuta decat hrana spirituala si inzdravenirea trupeasca. El, nefiind un enorias la gramada, are si rugaciuni si ritualuri deosebite, ca tot ceea ce misca in jurul sau.

Ultimul sau crez este de-a dreptul naucitor. Prin artificii numai de el si de justitia noastra stiute spune ca nu mai are nici o legatura cu rafinaria Rafo Onesti, pe care a dus-o intr-o perioada mai neagra decat carbunele scos de mineri din fundul pamantului. Si totusi, el reprezinta rafinaria la negocieri cu autoritatile. Acum, in Saptamana Mare, a strecurat un acatist financiar care e de natura sa bulverseze si raiul si iadul politic deopotriva.

Domnul Iacubov a stat si s-a gandit. Apoi s-a razgandit. Ce-ar fi ca, in loc de lichidare, Rafo sa treaca la reorganizare. Da, da! O reorganizare originala ca si democratia noastra. Mai mult, gandirea domnului Iacubov e intr-un delir economic total - reorganizarea va insemna, in fapt, crearea unei platforme denumite „Compania Moldova" si care va integra UTON Onesti, CAROM, RAFO si Solventul. Ia uite-l si pe domnul Tender sosit la impartasanie!

Iacubov viseaza cu ochii deschisi un mic dar voios SNP - Petrom pe care sa-l nasca, sa-l creasca si apoi sa-l omoare, dupa principiul „eu te-am facut, eu te omor" sau „eu te-am privatizat, eu te-am falimentat". Doamne, iarta-l si pazeste-l ca nu stie ce spune. In Saptamana Mare trebuie sa fim iertatori si intelegatori cu semenii. Poate pe asta mizeaza si domnul Iacubov, care asteapta clementa de la Finantele domnului Tanasescu.

Iar acesta nu este decat un exemplu al negurii in care ne zbatem, de-au ajuns, asa cum ati vazut, sa faca si preotii declaratii la finalul slujbelor, doar-doar s-or teme strigoii tranzitiei, daca nu de gura lumii ori de canoanele sfinte, macar de mamele si copiii lor, care ii vor privi cu manie si mila deopotriva.

×
Subiecte în articol: editorial iacubov