Ideile bune vin si la bucatarie

Sa lupti ca piata sa-ti cumpere marfa. Sau sa creezi o piata noua printr-o marfa inovativa. Cam astea sunt cele doua mari alternative de business astazi. Inutil de spus care e prevalenta in Romania. Sa zicem doar ca aici capitalul n-are niciodata curajul sa se urce in acelasi tren cu ideile noi. De frica sa nu vina nasul, cine stie...

Veti spune ca n-avem tehnologie. Si totusi, nu e vorba de a inventa un nou sistem de operare pentru computere (desi, chiar acum, o firma romaneasca lucreaza la asa ceva). Ci de a gasi (chiar construi) noi nevoi - pe care produsul tau sa le umple. Sa va dau un exemplu: servetelele absorbante pentru bucatarie - acelea care vin la rulouri mari. Pana la ele, carpele domneau absolut in bucatariile planetei. Marele lor dezavantaj era ca se murdareau si trebuia sa traiesti cu asta. Nimeni insa nu s-a plans: n-au existat comitete de actiune ale societatii civile si nici planuri guvernamentale de rezolvare a situatiei carpelor. Liderii politici n-au scos o vorba in campanie despre necesitatea gasirii unei solutii urgente, la care partidul lor lucreaza deja. Nimic din toate astea: servetelele absorbante de bucatarie au fost inventate de un domn pe nume Arthur Scott, care n-a avut nevoie de laborator pentru asta, ci doar de creier si o dorinta deosebita de a largi piata companiei sale (cu acelasi nume). In 1931, cand compania a lansat produsul, exista hartie igienica - inventata tot de Scott - , dar nu si servetele absorbante pentru bucatarie. Asa ca prima campanie de marketing s-a caznit sa lamureasca gospodinele ca e o idee buna sa inlocuiasca paradigma carpei cu comoditatea hartiei de unica folosinta. Evident, a reusit - si a creat o noua piata. Producatorii de carpe au plans probabil, insa vina pentru prabusirea businessului lor le apartine. Ei ar fi trebuit sa imagineze noi materiale pentru carpe, in loc sa caute in fiecare an un nou motiv floral pe care sa-l imprime pe ele...

Incremenirea asta in proiect a omorat multe afaceri - destule si-n Romania - , care n-au inteles ca piata n-are datoria sa cumpere aceeasi marfa vreme de jumatate de secol. Fabrici cu mari perspective in anii ’90 sunt astazi inchise tocmai pentru ca au pierdut trenul schimbarii, al inovatiei. Unele din mandrie idioata: "Cum, sa facem subansambluri, noi, care suntem in stare sa producem camioane?", altele pur si simplu pentru ca engleza directorului era asa de proasta, ca n-au inteles ce voia domnul acela din State cand le-a facut o vizita in 1994...

Tocmai din acest motiv, cele mai de succes intreprinderi straine din Romania sunt cele care au pornit de la zero. Si asta pentru ca cea mai grea mostenire cu care te alegi cand cumperi o fabrica privatizata e scrasnetul din dinti al muncitorilor cand ii pui sa faca ceva nou. "Sub pregatirea mea", ar zice ei. "Rutina" e insa aici un cuvant mai bun decat "pregatire"...

Astazi, s-ar zice ca nu mai poti sa inovezi la Bucuresti. Ca ai nevoie de laboratoare in care sa investesti miliarde. Poate, in industria farmaceutica. Insa in servicii nu-ti trebuie decat o idee. Una care sa-i fulgere pe oameni si sa-i faca sa va sune in urmatoarele 30 de secunde. Un singur exemplu: ati auzit de compania care sta la coada in locul dumneavoastra cand n-aveti timp sa alergati dupa tot felul de acte? A inventat-o un roman...