Ideologie si teroare

Monstruosul masacru de la scoala din Beslan nu a fost infaptuit de criminali ordinari. Ca si teroristii din Al-Qaeda, ei sunt militanti ideologici, convinsi ca au de partea lor adevarul absolut.

Au trecut trei ani de la tragedia din 11 septembrie. Iata ca acum, in Rusia, un comando de militanti extremisti a actionat cu imens sadism, provocand sute de victime si transformand o scoala intr-un lagar de exterminare. Unul din elementele cele mai importante ale exceptionalului document generat de Comisia pentru investigarea atacurilor teroriste de la 11 septembrie (publicat fragmentar in toate periodicele americane si aparut ca volum la Editura Norton, 2004) este accentul pe natura inamicului cu care se confrunta civilizatia moderna. In momentul in care Comisia examineaza conceptia despre lume a lui Ossama ben Laden, se noteaza faptul ca acesta isi extrage ideile din scrierile ideologilor Fratiilor Musulmane din Egipt, si in primul rand din acelea ale lui Sayyid Qutb (ganditor executat in timpul lui Nasser, in 1966). In doctrina manicheista a lui Qutb, modernitatea reprezinta lupta pe viata si moarte dintre Dumnezeu si Satan. Demonizarea adversarului face parte din resorturile cele mai puternice ale ideologiei radicale. Nu mai putin importanta este traditia antioccidentala a Wahhabismului, directie intransigenta si fundamentalista a gandirii si practicii islamice. Militantii extremisti sunt intoxicati cu dogmele unei pretinse puritati islamice, cu mesianism febril si cu sentimentul ca au o datorie sfanta sa se sacrifice pentru "regenerarea" lumii. Avem de-a face cu ceea ce eu numesc revolutionarii mistici.

Comisia a constatat ca pregatirea atacurilor teroriste s-a facut in locuri indepartate. "Acolo" si "aici" au devenit termeni greu de definit in ziua de azi. America este intr-un fel intreaga planeta. Citez astfel din concluziile Comisiei: "Inamicul nu este doar "terorismul", un fel de rau generic. Primejdia catastrofica in acest moment este mai specifica. Este primejdia creata de terorismul islamist - in special de reteaua Al-Qaeda, afiliatii sai si ideologia sa". Inamicii democratiilor moderne sunt astfel identificati in randul organizatiilor si miscarilor teroriste de tip Al-Qaeda, dar, nu mai putin grav, in ideologiile care se combina in conglomerate explozive, menite sa justifice atacurile de tip 11 septembrie. Aceste ideologii, tin sa o spun, sunt inrudite cu viziunile radical-utopice, milenariste si salvationiste, chiar daca seculare, care au dus la ororile exterminarilor in masa, naziste, staliniste ori maoiste. Nazistii si comunistii dezumanizau victima: "evreul", "chiaburul", "burghezul" erau privati de conditia lor umana. Puteau fi nimiciti fara scrupule morale. Era chiar o datorie a militantilor sa actioneze fara mila. Batrani, femei, copii erau vazuti ca parte a unui regn subuman (vermina, insecte ori animale daunatoare - exemplele abunda in literatura stalinista ori nazista). Amintesc, tot din concluziile Comisiei: "Strategia noastra trebuie sa adecveze mijloacele noastre pentru atingerea celor doua scopuri: distrugerea retelei Al-Qaeda si victoria pe termen mai lung asupra ideologiei care genereaza terorismul islamist". Subliniez ca nu este vorba de Islam ca religie, ci de excrescentele fundamentaliste care au alimentat si alimenteaza actiunile teroriste.

Ceea ce au in comun ideologiile totalitare ale secolului XX cu islamismul radical este convingerea ca umanitatea se afla intr-o stare de degenerescenta. Noii nihilisti, asemenea precursorilor lor din Rusia secolului al XIX-lea, personajele care au inspirat romanul Demonii de Dostoievski, sunt adeptii cultului mortii. Ei nu pot gasi ratiuni convingatoare pentru a trai si cauta in schimb asemenea ratiuni pentru a muri. Sunt oamenii resentimentului, organizati in celule secrete, care recita impreuna texte impregnate de ostilitate in raport cu orice forma de tole-ranta si pluralism. Sunt mobilizati de propriul lor set de certitudini, urmarind sa traduca in realitate, cu orice pret, ceea ce Eminescu numea "ideea neferice a perfectiei umane". Sau, cum scria candva Blaise Pascal, asemenea personaje nutresc "o ura mortala impotriva acelui adevar care ii blameaza si ii convinge de erorile lor". Fanaticii ideologici nu ezita sa comita (ori sa justifice) orice crima, intrucat scopul lor li se pare ca tine de ordinea sacrului. Propunandu-si obiective apocaliptice, fundamentalismul (religios sau politic) anuleaza distanta dintre transcendent si imanent, dintre Cetatea divina si cea umana. Nimeni nu a analizat mai convingator rolul urii in miscarile revolutionare decat Eric Hoffer in a sa carte The True Believer: "Ura este cel mai accesibil si comprehensiv dintre toti agentii unificatori. Il sustrage pe individ propriei identitati, il face sa uite propriul bine si propriul viitor, il elibereaza de gelozii si de autocautare. Il transforma intr-o particula anonima care se straduieste sa se unifice cu cei asemenea lui intr-o masa incandescenta". Ideologia totalitara este substanta care permite asemenea pierderi de sine si inregimentarea in secte terorist-revolutionare.