Ar trebui sa ne retragem trupele din Irak ca urmare a ultimatumului dat de teroristii care-i detin pe cei trei ziaristi romani? Aceasta intrebare nu se poate pune la rece si nu poate fi discutata cu calm.
![](/modules/pnCPG/coppermine/albums/userpics/10001/thumb_cartarescuM.jpg%20)
De fapt, situatia concreta e inanalizabila, caci se reduce la propria ei enuntare. Ce se intreprinde concret nu mai sunt nici macar negocieri (fiind vorba de un ultimatum), ci chestiuni de logistica: pastrarea contactului cu rapitorii, localizarea lor in teren, proceduri curente, cit se poate de practice in astfel de situatii. Nimeni nu-si mai pune problema vreunei legitimitati morale, politice sau de alta natura. Cum ii scoatem vii de acolo? Iata tot ce conteaza.
Statul are datoria sa negocieze rabdator viata cetatenilor sai aflati in pericol, chiar si in conditii inacceptabile politic. Sa examineze atent chiar si santajele cele mai murdare. Sa faca absolut tot ce-i sta-n puteri pentru salvarea celor amenintati. Dar nu chiar cu orice pret. Privind putin mai departe de lungul nasului, chiar si cetateanul cel mai impaciuitorist poate vedea ca unele targuri au consecinte atat de catastrofale, incat ele pur si simplu nu se pot face. Teroristii pot cere in definitiv orice. Ei sunt in afara oricarei legitimitati si a oricarui joc politic. Statele care cedeaza o data vor ceda intotdeauna, ceea ce, intr-o lume interconectata, in care pur si simplu nu poti fi neutru, e o catastrofa inacceptabila. Discutia legitimitatii prezentei trupelor internationale in Irak e o cu totul alta problema, care nu poate fi analizata cu sabia deasupra capului.
Cum sa spui toate acestea parintilor, sotilor si prietenilor celor rapiti e insa cu totul altceva. Cum sa explici populatiei, care reactioneaza emotional, ca ai permis sa fie omorati trei conationali - si asta e cu totul altceva. Nu exista iesire, e o tragedie si pentru ziaristi, si pentru negociatori, si pentru noi toti, romanii. Istoria e adesea "un cosmar din care nu ma pot trezi", cum scria Joyce. Nu pot decat sa sper din tot sufletul ca ziua de azi, la expirarea ultimatumului, sa aduca nu jale, ci usurare si bucurie in inimile tuturor.