Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Nici nu a debutat campania electorală pentru alegerile locale, că am şi început să aflăm ingineriile, şmecheriile, ingeniozităţile imobiliare ale candidaţilor şi ale fruntaşilor de la diferite partide politice.
Nici nu a debutat campania electorală pentru alegerile locale, că am şi început să aflăm ingineriile, şmecheriile, ingeniozităţile imobiliare ale candidaţilor şi ale fruntaşilor de la diferite partide politice. Dacă este să dăm crezare presei, şi nu văd de ce nu i-am da, de vreme ce faptele scrise nu sînt contestate de personajele la care se face referire, politicienii noştri s-au ocupat, în ultimii ani de mandat, mai mult de afaceri imobiliare decît de proiecte, strategii, legi, hotărîri pentru ţară.
De fapt, cine este această “ţară”, care mai mult încurcă, decît descurcă lucrurile. Să lămurim lucrurile: politicienii, ca oricare, pot face anumite tranzacţii, fie ele şi imobiliare, în limita cadrului legal şi moral. Dar cînd afli că, de fapt, marele lor geniu financiar este că s-au împrietenit cu primari şi consilieri, cărora le-au dat direct sau indirect acţiuni la firmele care prosperă pe banii, ponturile, informaţiile, licitaţiile şi ştampilele statului, parcă nu îţi mai vine să fii atît de tolerant, cu bieţii politicieni sau cu băieţii lor de mingi – am numit aici afaceriştii care se descurcă bine în orice guvernare, ştiu să treacă dintr-o barcă politică în alta, şi care nu au dat niciodată, în cariera lor, peste un om politic nezinteresat de bonusuri, comisioare şi alte stimulente la modă. Şi-atunci de ce să nu încerce la infinit?
În toată această perioadă, în care, după cum vă spuneam, aflăm despre unii că au pus mîna pe terenuri de milioane de euro sau pe apartamente de lux transferate cel puţin bizar, chiar şi, sau mai ales, în tabăra care se clamează curată, incoruptibilă, perfectă, deontologică, cea a PDL, realizăm că, de fapt, în România numai politicienii care au dormit nu au dat un tun imobiliar. Dar cred că vorbesc aici despre o specie inexistentă.
Cît despre publicul larg, cel care nu are tangenţe cu lumea politică şi cea de afaceri interesantă, şi la un nivel pe care şi occidentalii de viţă nobilă îl invidiază, deci pentru muritorii de rînd, imobiliarele sînt în impas. Dacă deschizi patru ziare, vei afla cel puţin cinci opinii diferite, în legătură cu creşterea sau scăderea preţului apartamentelor şi al terenurilor.
Aşadar, unii analişti vorbesc despre o coborîre a preţurilor, alţii despre o urcare şi mai există şi o a treia categorie, a celor care nu vor să rişte cu un pronostic şi care zic că, deocamdată, asistăm la o stagnare a evoluţiei acestei pieţe, după care nu se ştie ce va urma. În toată această goană după informaţii veridice, unul singur este adevărul, şi acela îl vom afla atunci cînd notariatele vor da publicităţii numărul de tranzacţii şi valoarea reală a acestora, aşa cum cere Banca Naţională a României.
Citește pe Antena3.ro
Abia atunci vom şti cum stăm cu imobiliarele, dacă cei care speculează pe această piaţă au influenţat-o sau nu, dacă mai există încă, un număr important de tranzacţii care se fac între proprietari sau agenţii şi cumpărători finali. Din datele preliminare, care există pînă la această oră, concluzia ar fi cam una singură: cei care au de vîndut apartamente sau terenuri nici nu se gîndesc să reducă preţurile, cel mult nu le mai urcă pînă la cer, iar cei care au nevoie să cumpere o fac, pentru că nu-şi pot opri dezvoltarea. Piedica reală este doar pentru cei care sînt limitaţi de condiţiile de creditare, pentru aprobarea unui credit, în sensul că nu se vor mai avînta cu elan în cumpărături, dacă le va fi mai greu să obţină un împrumut.
Pînă atunci, adică pînă la deblocarea într-un fel sau altul a situaţiei, ceva tot va rămîne din imobiliarele în mişcare: vom descoperi noi şi noi achiziţii făcute de candidaţii la locale, acum, şi la parlamentare, mai în toamnă, care nu se tem nici de reguli bancare, nici de scumpiri sau ieftiniri. Pentru că speculează pe o altă piaţă: cea cvasiprivată. Adică trei sferturi de la stat, un sfert de la privat. Asta da economie de piaţă!
