Imobiliare universitare

Faptul că ministrul Educaţiei, Cristian Adomniţei, a stabilit că cel mai important şi urgent lucru acum este să strămutăm universităţile şi să eliberăm terenurile bine plasate arată înclinaţia sa către afaceri şi nicidecum interesul său pentru ca domeniul învăţămîntului să fie mai performant.

Faptul că ministrul Educaţiei, Cristian Adomniţei, a stabilit că cel mai important şi urgent lucru acum este să strămutăm universităţile şi să eliberăm terenurile bine plasate arată înclinaţia sa către afaceri şi nicidecum interesul său pentru ca domeniul învăţămîntului să fie mai performant.

Guvernul are o iniţiativă cel puţin năstruşnică. Vrea să creeze "oraşe universitare". Ideea îi apaţine ministrului Educaţiei Naţionale, Cristian Adomniţei.  Se vede de la o poştă că proiectul este o afacere de proporţii, care urmăreşte umplerea conturilor unor băieţi deştepţi care mişună prin preajma partidului de guvernămînt.

Mult mai interesant ar fi fost dacă Executivul sau Ministerul Educaţiei ar fi organizat o dezbatere publică, privitoare la necesitatea şi utilitatea unui astfel de program guvernamental. Intrigă şi faptul că lucrurile par a se precipita, ni se dă senzaţia că e o urgenţă să stabilim acum, în prag de campanie electorală, care sînt oraşele universitare – acestea se ştiu, oricum – şi de ce anume facilităţi de la bugetul de stat vor beneficia pentru dezvoltare bugete pentru construirea de clădiri noi, exproprieri, amenajări, dotări, în două cuvinte – bani publici.

În cazul în care Guvernul a dorit să lase impresia că se preocupă de educaţie, iar liderii liberali au fost sfătuiţi de consilieri autohtoni sau internaţionali, plătiţi pe bani grei, că dă bine să te arăţi preocupat de toate categoriile sociale, ei bine, de data aceasta intenţiile sînt cam străvezii. Se vede din stradă ce pun la cale gulerele albe, prin cabinetele ministeriale, pe ultima sută de metri, pentru zilele mai gri.

De semnalat este şi faptul că, în alte situaţii, dacă se adresează întrebări pe o temă anume, ministrul Educaţiei sare ca ars să dea replici şi contra-replici, pentru a-şi salva onoarea. În cazul acesta, hotărît la nivel înalt – e limpede –, ministrul preferă metoda străveche, dar de multe ori folositoare: cîinii latră, caravana trece. Numai că nu scapă atît de simplu.

Pînă acum au reacţionat conservatorii. Preşedintele fondator, Dan Voiculescu, a declarat că iniţiativa este un "ozn-electoral, al cărui principal scop practic este să creeze impresia că Guvernul se preocupă de Educaţie". Preşedintele fondator al PC a subliniat şi că va insista asupra subiectului, în prima şedinţă comună a Alianţei PSD-PC, alături de propunerea depunerii unei  moţiuni
simple pe tema Educaţiei.

Un calcul simplu arată că e vorba despre o afacere uriaşă, în care tot ce trebuie făcut este ca să cumpere cineva şi apoi să revîndă terenuri în zonele în care Guvernul preconizează proiectul, asta fără a pune la socoteală terenurile universităţilor ce vor fi strămutate. Faptul că ministrul Educaţiei, Cristian Adomniţei, a stabilit că lucrul cel mai important şi urgent acum este să strămutăm universităţile şi să eliberăm terenurile bine plasate arată înclinaţia sa către afaceri şi nicidecum interesul său pentru ca domeniul învăţămîntului să fie mai performant.

Grădiniţele de stat dispar peste noapte, şcolile se repară cu bani de la părinţi, în cele mai multe cazuri, la testele naţionale şi bacalaureat sînt mereu scandaluri, nemulţumiri, furturi, dar ministrului Educaţiei nu i se mişcă nici un muşchi pe faţă din cauza acestor grave probleme de sistem. În schimb, face riduri de grija dezvoltatorilor imobiliari din oraşele mari ale ţării, pentru că, de fapt, acelea sînt şi oraşele universitare. Cum e Iaşiul natal al domnului ministru, de exemplu. Nu-i aşa?