Imoralitatea nu-i pericol social

Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie (ÎCCJ) în ceea ce ni s-a prezentat a fi procesul de corupţie al secolului a şocat; în bine şi în rău. Eliberarea aşa-numitului lot Voicu (mai puţin a "naşului" acest grup, rămas unic pericol social sonor în piaţa traficului de influenţă), în care recunosc că eu n-am crezut, e extrem de importantă din mai multe puncte de vedere.

În primul rând, după umilinţa publică la care a fost supus, dacă judecătorul Costiniu ar fi rămas în arest, procesul de preluare de către actualul regim a controlului  Înaltei Curţii s-ar fi încheiat în această seară. Fiindcă orice alt judecător al instanţei supreme, care evident că a vorbit (şi el) liber în trecutul mai puţin apropiat, ar fi devenit şantajabil pe interceptări şi, evident, controlabil de către puterea politică. Şi, odată subjugată instanţa supremă, Băsescu nu mai avea nevoie decât să-l înlăture pe Geoană (eventual printr-o amabilă propunere a DNA de arestare în dosarul Voicu), chestie oarecum lesnicioasă, pentru a avea, discreţionar, sub papuc absolut toate puterile statului (Legislativ, Executiv, Judecătorească). Deci preşedintele mai are de lucrat o perioadă la consolidarea regimului său de Suprem.

În al doilea rând, pentru că poate o să priceapă toţi înguştii la minte că logica şi, mai ales, legislaţia spun că, în ţările democratice, procurorul trebuie să probeze vinovăţia învinuitului, nu acuzatul să-şi demonstreze nevinovăţia. Mai exact, că interceptările telefonice sau ambientale sunt, de regulă, indicii şi că ele trebuie completate de probe solide şi concludente. Într-un stat în care justiţia nu se înfăptuieşte în studiourile tv în avans, oamenii sunt arestaţi şi, eventual, condamnaţi pe bază de probe, nu de percepţii, emoţii şi înfierări proletare.

În al treilea rând, fiindcă, în orice stat de drept de pe Planeta Pământ, starea de arest preventiv a fost, este şi trebuie să rămână o excepţie, nu o regulă. Şi este direct condiţionată de existenţa unei periculozităţi sociale a inculpatului. Iar lipsa reperelor morale (în cazul Locic) sau înalta poziţie socială (invocată la Costiniu şi Căşuneanu) nu constituie, niciodată, niciunde, nici măcar o premisă de periculozitate socială sau pentru ordinea publică.

P.S. Dat fiind că intuiesc asaltul turbat al ultraşilor portocalii, anunţ public că, spre deosebire de toţi pricepuţii care "ştiu ei", eu habar n-am şi nici măcar nu mă priveşte dacă "lotul Voicu" a făptuit penal au ba. Există suficienţi procurori bine plătiţi să probeze şi judecători la fel de bine plătiţi să cumpănească şi să se pronunţe. Doar că şi unii, şi alţii vor lucra cu clienţii în stare de libertate.