Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Generosul guvern "Boc şi ai lui" e pe punctul să reuşească performanţa rară de-a lua banii tuturor şi, în acelaşi timp, de-a pretinde tot mai mulţi bani de la toţi. Operaţiunea de deşertificare a buzunarelor tuturor coincide cu operaţiunea de obligare a tuturor la noi taxe, impozite, accize şi, pe total, biruri.
Un pittbul, cu aparenţe de motănel de casă, şi-a înfipt colţii în beregata naţiunii şi mursecă. Mii şi mii de oameni nevinovaţi (dacă nu cumva întâmplarea de-a trăi în aceeaşi ţară, cu acest guvern, e o culpă) au rămas pe drumuri, trimişi în ceea ce a fost până acum proprietatea lor, ca s-o vândă cât mai repede şi să-şi pregătească locurile de îngropare, şi alea scumpe şi impozabile.
Sute de mii de români contemplă în umilinţă noile note de plată care le vin, pentru apă, canal, electricitate, gaze, lemne, locuinţe, asigurări, pentru praful de pe tobă, dar şi pentru negrul de sub unghie, pentru accesul la serviciile de sănătate, dar şi pentru medicamentele cu care trebuie, în caz de nevoie, să intre în spital.
Mai rămăseseră câteva domenii insuficient impozitate, între ele distingându-se pompele funebre, shaorma şi muştarul, drepturile de autor şi creşterea unghiilor. Se lucrează, din câte se pare, la impozitul pe lătratul de câine. Se va avea în vedere, probabil, şi rasa câinelui respectiv.
Posesorii de maidanezi vor fi suprataxaţi, pentru plusul de libertate interioară al patrupezilor în cauză. Inspectori guvernamentali vor circula prin localităţile patriei, ascultând la ferestre şi la uşi, fără milă, pe cei care fredonează diverse melodii prin locuinţele lor, ca să le pretindă fireasca taxă de folosinţă.
N-ar fi rău să se înfiinţeze un minister al reevaluării trecutului, în grija căruia să se afle folclorul vechi. Nu va fi nevoie decât de doi martori care să demaşte numele autorilor succesivi sau concomitenţi, ai fiecărui cântec popular, ca să se poată declanşa acţiunea penală împotriva urmaşilor acelor autori, cu efect asupra mormintelor, pentru recuperarea sumelor enorme pe care bătrânii delapidatori le datorează, pentru că au folosit cuvintele limbii române, precum şi sunetele muzicale însoţitoare.
Marea cucerire a socialismului mortificat, care era capacitatea de a învinovăţi întreg poporul, trebuie să constituie o bază de relansare a unei noi şi geniale opere de culpabilizare şi înrobire a fiecărui om. Democraţia noastră contemporană va avea chiar un caracter unanim. Tuturor ni se va întâmpla aceeaşi nenorocire. Vom împărţi frăţeşte şi durerile, şi suferinţele, şi impozitele.
Guvernul Boc ar fi prea sentimental, dacă nu ar chema la un proces de retrocedare pe clasicii literaturii române, pe clasicii muzicii naţionale, pe clasicii artei plastice, pe marii interpreţi, cerându-le vehement înapoi, cu suprataxă, drepturile de autor, fie că le-au încasat, fie că nu le-au încasat.
O întâlnire la Curtea Supremă de Justiţie între domnul ministru de Finanţe, Vlădescu, şi domnul poet Eminescu, în cadrul căreia stafful demnitarului să-i prezinte poetului facturile pe care acesta trebuie să le achite, cu toate dobânzile aferente, ar face bine şi televiziunilor, al căror rating ar sălta ameţitor. La fel va trebui procedat şi cu Enescu, cerându-i-se socoteală pentru nenumăratele interpretări ale operelor sale muzicale, interpretări pentru care acesta nu a plătit nimic, de parcă statul român ar fi obligat la această gratuitate costisitoare.
Dar ce chirie s-ar putea lua, atât pe pământ, cât şi în aer, lui C. Brâncuşi pentru Coloana Infinitului, pentru Masa Tăcerii şi pentru Poarta Sărutului! Ce recolte s-ar fi putut obţine prin redarea către agricultură a terenului ocupat de acele lucrări! Şi ce industrie alimentară s-ar fi putut dezvolta prin prelucrarea acelor produse agricole şi ce multe braţe de muncă ar fi putut fi înrolate în aceste treburi! Pe când noi ce facem? Până când va rămâne nepedepsit şi neimpozitat cântecul cucului? Cum ar fi lumea dacă s-ar înmulţi în ea cucii, eneştii, emineştii, brâncuşii, nelăsând spaţiu de dezvoltare ministerelor, perceptorilor, închisorilor? Şi tot aşa, trebuie taxate mierlele şi ciocârliile! Şi privighetorile!
Dar cea mai gravă neglijenţă a Guvernului Boc este lăsarea liberă a gravitaţiei. Ce multe s-ar rezolva dacă li s-ar lua cetăţenilor un impozit pe atracţia pământului! Deocamdată, nu un impozit mare, ci unul blând, puţin de la mulţi, un impozit care să oblige primăriile la nişte acţiuni inteligente de punere în evidenţă a importanţei pe care o are gravitaţia în viaţa noastră de toate zilele.
Populaţia va înţelege, fără îndoială, ce cumplit ar fi ca forţa gravitaţională să nu existe şi fiecare familie să fie determinată să-şi facă rost de o gravitaţie de apartament, pe care să o plătească din greu, ca lucrurile pe care le au oamenii în casele lor să nu se risipească, luând-o în sus, cu paturi, cu mese, cu scaune, cu bucătării, cu băi cu tot. Abia taxa pe gravitaţie ar încununa această măreaţă operă a guvernării actuale, prin care această ţară devine propriul ei cimitir.
Citește pe Antena3.ro
