România se târăște în contratimp cu restul țărilor europene, iar asta ne amplifică zilnic frustrări pe care nu avem cum să le stingem. De vină pentru neacordarea la ritmul european nu sunt alții decât cei ce ne-au condus și ne conduc încă de când am aderat la UE, din 2007 încoace. Șefii de state și de guverne din majoritatea statelor europene aplică o nouă combinație de măsuri mai stricte și de restricții de călătorie.
Țările din întreaga Europă se chinuie astfel să încetinească răspândirea coronavirusului, care revine în forme mai amenințătoare, mai periculoase (tulpinile britanică, braziliană și sud-africană). În plină campanie națională de vaccinare și în mijlocul testării sporite și respingând deocamdată impunerea unui nou blocaj complet, Franța închide frontierele pentru călătoriile din afara UE (cu unele excepții, totuși) și impune existența unui test negativ pentru orice intrare în țară. Premierul francez Jean Castex lasă concetățenilor săi liber acces la magazine care să satisfacă tot felul de necesități, dar închide centrele comerciale mari (mall-uri) și cere poliției aplicarea mai strictă a normelor de distanțare socială, pentru a preveni formarea de aglomerări cu risc mare de infectare cu SARS-CoV-2. Londra impune amenzi drastice (800 lire sterline, 900 euro) pentru cei ce nu respectă regulile de distanțare și dau năvală la petreceri private în grupuri de peste 15 persoane; iar amenda se dublează cu fiecare infracțiune repetată, până la un maxim de peste 7.200 de euro. Adunările ilegale s-au dovedit a fi o problemă constantă pentru efortul autorităților britanice de a încetini ritmul cu care lovește pandemia COVID19.
În Germania, guvernul Angelei Merkel impune restricții de călătorie fără precedent și efectiv interzice intrarea în țară a persoanelor care sosesc din Marea Britanie, Portugalia și Irlanda. Și în Norvegia accesul este extrem de limitat, existând doar câteva excepții legate de repatrierea rezidenților și de sosirea în țară a lucrătorilor din domeniul sănătății care vin din Finlanda sau din Suedia. România face, ca de obicei, de altfel, exact pe dos. La noi, procurori, polițiști și politicieni sunt prinși la zaiafet, încălcând cu nerușinare regulile impuse tuturor. „Ai noștri” tropăie mândri și veseli peste tot: pe pârtii de schi sau pe plajele din Maldive, dar mai ales prin toate mall-urile care au devenit pentru foarte mulți dintre noi un nou mod de viață.
În timp ce țările din restul Europei impun noi restricții pentru a se feri de recrudescența pandemiei COVID-19, noi „relaxăm afacerile” și ne trimitem în cârciumi. Incapabil să ne mai ofere siguranță în spitale și educație în școli, statul român se rezumă la a ne da liber la circ: șpriț și distracție la toată lumea, ca să ieșim din pandemie. Bâlbâiala deciziilor politice cu impact în educație, în sănătate și în economie demonstrează, deopotrivă, neștiința, prostia, nemernicia și mitomania clasei conducătoare. Dar anul ăsta nu mai este nicio miză electorală. Politicienii nu mai au ce promisiuni deșarte să ne arunce în față. Anul acesta ne luptăm pe viață și pe moarte, să salvăm nu doar prezentul fiecăruia, dar mai ales viitorul unei generații condamnate să crească între patru pereți, cu ochii în ecranele de calculator și cu iluzia că așa se face educația națională. Nu învățăm nici în al doisprezecelea ceas din experiențele trecutului, dar nici privind în jurul nostru. România este din nou în contratimp cu Europa. Și trăind în contratimp, rămânem totdeauna în urmă.