x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Editoriale (in)Cultura protestului la români

(in)Cultura protestului la români

de Maria Coman    |    03 Dec 2015   •   07:26
(in)Cultura protestului la români
Sursa foto: Robert Chirileanu

A trecut o lună de la tragedia de la Colectiv. Pentru a comemora o lună, reţelele de socializare se umpluseră frenetic de evenimente care anunţau proteste pentru ziua de 1 decembrie. În Capitală erau programate manifestări și la Universitate, și în Piaţa Constituţiei, și la Colectiv, și la Guvern, și, și, și, și. Zeci de mii de oameni își confirmaseră participarea. Revolta părea să fie încă acolo. Până marţi. 1 decembrie. Când, brusc, s-a făcut liniște. Niciunul dintre vașnici susţinători ai ieșirii în stradă nu mai crâcnea. Nimeni nu mai voia nicio schimbare. Nimeni nu mai era revoltat. Au ieșit, la Universitate, vreo 100 de persoane până la urmă. Nu se știe câţi dintre ei veniseră de fapt la târgul de Crăciun de peste drum, dar nici măcar nu mai contează. Pe reţelele sociale a fost liniște în seara aceea. Revoluţia murise, revolta murise și ea. Nu mai erau motive de ieșit în stradă. Ca și cum, de la anterioarele proteste, în care toată lumea cerea câte ceva cu entuziasm, și până acum, o lună mai târziu, s-ar fi schimbat cu adevărat ceva. În afară, bineînţeles, de un Guvern. Îmi pare rău că n-am salvat atunci mărturiile mobilizatoare ale vașnicilor participanţi la revoluţie. Nu ne lăsăm, mergem înainte, nu vom uita, nu ne vom resemna, nu și nu și nu. Uneori îmi pare foarte rău când am dreptate. Mi-ar plăcea să nu am.
 

×