In curand

Cam asa s-ar traduce, cu aproximatie, "Next", titlul celui mai recent roman semnat de Michael Crichton, un barbat de mare si indreptatit succes, aratos, foarte inalt, medic, prozator, scenarist, regizor. Nu prea des, cum am mai pomenit, din doi in doi, din trei in trei ani, el publica un nou volum, incadrat de critici in ceea ce ei numesc "tomorrow fiction", o forma de SF atat de plauzibila incat peste foarte putina vreme ar putea ajunge pe pagina intai a ziarelor.

Cam asa s-ar traduce, cu aproximatie, "Next", titlul celui mai recent roman semnat de Michael Crichton, un barbat de mare si indreptatit succes, aratos, foarte inalt, medic, prozator, scenarist, regizor. Nu prea des, cum am mai pomenit, din doi in doi, din trei in trei ani, el publica un nou volum, incadrat de critici in ceea ce ei numesc "tomorrow fiction", o forma de SF atat de plauzibila incat peste foarte putina vreme ar putea ajunge pe pagina intai a ziarelor.

Crichton a debutat in 1966, sub pseudonimul John Lange, aluzie la inaltimea lui neobisnuita. A cunoscut primul succes peste trei ani cu "Tulpina Andromeda", povestea tulburatoare a unui fioros agent patogen venit din spatiu. Au urmat povesti cu circuite integrate implantate in creier, un jaf de tren postal, expeditii in teritoriile vikingilor, aventuri cu gorile agresive, cu extraterestri, dinozauri, feministe dezlantuite, avioane, calatorii in timp, nanoroboti si incalzirea globala. Fara a mai pomeni filmele si serialele de televiziune legate sau nu de prozele pomenite.

Mare admirator al actorului Sean Connery, autorul nu s-a limitat la o dedicatie pe pagina de garda, ci a scris o carte, precizand in conditiile din contract ca nu va accepta in adaptarea cinematografica un alt actor in rolul principal. Magulit, fostul James Bond a acceptat. Rezultatul, povestea politista dominata de prelucrarea imaginilor video, "Rising Sun".

Subiectele sunt legate, in cea mai mare parte, de pericolele care ne ameninta in viitorul apropiat, alese parca dupa potentialul lor jurnalistic decat dupa sansele prelucrarii literare. Daca ar fi sa-i cautam defecte nu va fi nevoie de cine stie ce mari eforturi. Crichton insusi afirma nu numai ca nu are umor dar ca probabil simtul umorului i-a fost rezecat printr-o interventie chirurgicala.

Cel mai recent roman, "Next", a fost perceput ca un soi de satira a cercetarii si a legilor din domeniul geneticii, subiect perceput de autor ca mult prea absurd pentru a fi tratat altfel. Suspectat de posibile implicari politice, Crichton se simte insultat, se declara total neinteresat de politica si respinge vagile acuzatii de neoconservatorism, de alianta cu interesele unor industrii, de mituire mai mult sau mai putin mascata.

Foarte convingator, fiindca tot ce are de spus este cat se poate de clar, iar proza sa, care aminteste cumva de serialele tv, este o expresie directa a unor idei si probleme de reala importanta, mai putin fictiune, mai mult vehicul al informatiei.

Nu este vorba aici doar despre imensa complexitate a cercetarilor legate de descifrarea genomului uman, ci si despre multimea de ciudatenii ale legislatiei legate de acest domeniu. Un prim exemplu, celulele unui individ anume pot lupta impotriva celulelor canceroase, ele devin proprietatea patentata a unei companii care ar avea dreptul sa le recolteze oricand si de oriunde, de la orice membru al familiei acestuia. Legal, cu siguranta, dar aplicabil?

Mai rau, chiar unele boli pot fi patentate de companii, capabile astfel sa limiteze cercetarile altora si publicarea rezultatelor care ar putea salva vieti. Moartea provocata de tratamente experimentale poate fi ascunsa sub acoperirea secretului comercial. Incepe sa devina greu de definit, ne spune autorul, linia care ii separa pe oamenii de afaceri de criminalii de drept comun. Va suna cunoscut? Cu exeptia eroilor negativi inventati si a fanteziilor despre viitorul domeniului, "Next" descrie destul de convingator lumea ingineriei si industriei genetice.

Pentru viitor, Crichton, care se considera un depresiv notoriu, mereu legat de cate o medicatie, are intentia sa se reintoarca la productia si regia de film, de preferinta pe teme legate tot de genetica, de data aceasta de genetica evolutiei, asa cum a fost ea tratata in "Jurassic Park" si multi admiratori si binevoitori ii doresc mult succes. Cum ramane insa cu actualitatea fictiunii, care, asa cum spuneam, ar putea fi maine, poimaine titlu de ziar?

Nu am avut mult de asteptat. Acum cateva zile, un prestigios cotidian nord-american publica un editorial intitulat "Patentand viata". Am aflat astfel ca patentele genetice au marit costul investigatiilor medicale, de la analize clinice la cercetare pura si au blocat, total sau partial, cercetarea unor boli foarte periculoase, genetice sau nu, cum ar fi SARS. Aflam si ca, din fericire, niste politicieni inspirati pregatesc un proiect de lege care sa asigure libertatea accesului la genomul uman si la cercetarea sa. In sfarsit, o veste buna. Interesant, desi nu neaparat surprinzator, numele autorului acestui editorial este Michael Crichton. Coincidenta, bune intentii, ademenirea publicului, publicitate mascata...