În democraţie nimic nu e sacru

Alături de articolul 16 din Constituţie: „Nimeni nu este mai presus de lege”, vă propun să ţinem mereu în minte cuvintele din titlu, vorbe avertisment rostite la Bucureşti de un reprezentant al Organizaţiei pentru Securitate şi Cooperare în Europa. A venit să ne înveţe să rămânem liberi. Să dezbatem despre libertatea presei şi despre invenţia CSM: exprimări care aduc atingere independenţei justiţiei. Răspunsul lui ar fi trebuit să anuleze orice tenta¬tivă de a închide gura criticilor justiţiei. Orice ieşire absurdă prin care sunt amendate comentariile legate de sentinţe ale instanţelor. Numai că lucrurile sunt din ce în ce mai grave. Oricine îndrăzneşte să comenteze o decizie ori să se întrebe dacă nu cumva e o eroare judiciară este privit ca un ciumat. În plus apare şi nesănătoasa tendinţă, genera¬tă de frica de răzbunare a sistemului, de a închide orice dialog cu replica: să lăsăm justiţia să-şi facă datoria. Oameni buni, judecătorii – pen-tru că ei reprezintă justiţia – au datoria să împartă drep-tatea în acord cu legile în vigoare. Punct. Pe niciun judecător nu are cum să-l influenţeze faptul că un jurnalist şi un analist consideră că ar trebui să facă într-un fel sau în altul. Judecătorul îşi face treaba nu după televizor sau ziar, ci după lege. Vă rog opriţi aberaţia cu opinia publică – factor de influenţare a deciziei judecă-torului! În democraţie nimic nu e sacru şi totul trebuie comentat şi dezbătut. Este esenţa progresului. Aşa că aveţi voi grijă să daţi sentinţe care nu pot fi doborâte cu două vorbe. Noi o să conti-nuăm să vorbim.