Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
În intersecţia asta frământată de viscolele istoriei, România a rezistat, ne-am păstrat fiinţa naţională bazându-ne pe două reazeme colosale: limba română şi credinţa în Dumnezeu. Limba română e principala moştenire pe care fiecare dintre noi o primim fără notariate, de la mamă, de la tată, de la bunici, de la Patrie. Duşi de valurile vieţii fără locuri de muncă la mii de kilometri, românii noştri îmi oftează la telefon că-i pârjoleşte cel mai tare dorul de limba noastră, de alean de vorba românească udă de lacrimi perna în fiecare seară. Răvăşitoare versurile poetului genial Grigore Vieru. “În limba ta ţi-e dor de mamă, şi vinul e mai vin şi prânzul e mai prânz, şi doar în limba ta poţi râde singur, şi doar în limba ta te poţi opri din plâns. Iar când nu poţi nici plânge şi nici râde, când nu poţi mângâia şi nici cânta, cu-al tău pământ, cu cerul tău în faţă, tu taci atuncea tot în limba ta”. Liceeni basarabeni, chiar şi elevi din clasele mici s-au legat cu lanţuri de gardurilor şcolilor pentru a rezista la presiunea forţelor de miliţie şi cereau să nu se scoată limba română din şcoli. Cu ani mulţi în urmă, înainte de schimbarea de macaz istoric din 1989, îmi povestea un comandant de navă că fuseseră obligaţi să se ducă în portul New York pentru a repara vaporul. Într-o zi, a tras la dană o limuzină lată şi s-a urcat pe punte un bărbat distins, elegant, cărunt. L-au întrebat marinarii români cu ce-i pot fi de folos. “Vorbiţi româneşte, sunt ardelean. După moda anilor 1920, am plecat în America să fac bani, dar nu m-am mai întors fiindcă am o situaţie bună aici. Vă rog să mă lăsaţi să stau în cea mai modestă cabină cât rămâneţi în portul american. Medicul mi-a spus că mai am de trăit puţine zile din pricina unei boli galopante, vreau să mor pe o punte românească şi să aud vorbindu-se româneşte până la sfârşit!” Specialiştii apreciază că saltul de performanţă al Simonei Halep se explică şi prin faptul că Andrei Pavel, devenit antrenor al ei, îi vorbeşte româneşte. Ajunge cu vorba românească la sufletul ei, la curajul ei, la mobilizarea ei. Marele Arghezi se destăinuia în versurile lui din “Testament”. “Ca să schimbăm acum întâia oară sapa-n condei şi brazda-n călimară, bătrânii au adunat printre plăvani sudoarea muncii sutelor de ani, din graiul lor cu-ndemnuri pentru vite, eu am ivit cuvinte potrivite.”
Citește pe Antena3.ro
