Bântuind prin spaţiul virtual, ministrul de interne al Germaniei, Hans-Peter Friedrich, a avut încă o ieşire de o aroganţă care, mie unuia, îmi aduce aminte de vremuri pe care le credeam revolute. Mai exact, de timpurile când nazismul a pervertit în asemenea hal primul vers al vechiului Imn german ("Deutschland, Deutschland uber alles"), dându-i conotaţia "Germania trebuie să conducă lumea", încât, după prăbuşirea celui de Al Treilea Reich, s-a şi renunţat la respectiva strofă, spre a nu mai isca resentimente în restul omenirii. Herr Friedrich a anunţat ţâfnos şi neargumentat - invocând pretexte de mult uzate şi fără legătură cu subiectul - că Bulgariei şi României trebuie să le intre în cap că, indiferent de poziţia celorlalte state ale UE, Germania va bloca peste câteva zile, la Consiliul JAI, aderarea celor două ţări la Spaţiul Schengen. Atitudinea trufaşă şi adânc politicianistă a oficialului e determinată nu de o stare obiectivă - atât Parlamentul European, cât şi Comisia Europeană apreciind că România a îndeplinit toate condiţiile pentru aderare - ci de scopul electoral, în contextul viitoarelor alegeri pentru Bundestag şi al psihozei inoculate electoratului german privind o fantasmagorică invazie a bulgarilor şi românilor. Dar asta-i problema guvernului de la Berlin al Angelei Merkel şi a modului în care aceasta înţelege să-şi salveze scaunul de cancelar.
Reacţia reiterată a lui herr Friedrich, însă, confirmă temeinicia declaraţiei ministrului de externe român, Titus Corlăţean: în acest context, România are alte priorităţi şi, fără a ignora importanţa aderării, nu o mai consideră o urgenţă fără de care murim, aşa că, neînchizând tema, vom aştepta liniştiţi până când parteneri ca Germania ne vor anunţa că au atins sentimente şi percepţii mai normale. Iar pe de altă parte, răspunde şi unei evoluţii eurosceptice în rândul populaţiei româneşti. Probabil că pe la Berlin s-a ajuns şi la concluzia că nu mai suntem dispuşi să plătim un vot de aderare cu cine ştie ce "privatizări strategice" oneroase... Dar asta-i treaba nemţilor.
Treaba noastră este atitudinea absolut derapată a Preşedinţiei României, care, printr-un comunicat pripit şi scris parcă în germană, a şi sărit imediat la gâtul lui Corlăţean, crezând că, asemenea lui Boc, Ponta va pocni din călcâie şi-l va destitui. Fireşte, placa au reluat-o şi Blaga şi alţi ţârcovnici ai lui Băsescu. Dar au avut dezamăgirea de a auzi imediat că premierul Ponta nu numai că nu-l demite pe Ciorlăţean, dar precizează că acesta a vorbit în numele Guvernului. Iar Crin Antonescu a întărit ideea, ca fiind a întregului USL. Formaţiune care deţine 70% din Parlament, iar sondajele o arată şi acum cam la acelaşi procent în preferinţa electoratului. În timp ce Băsescu şi PDL-ul său - adică aceia de care se leagă toate eşecurile externe ale României, nu doar dezastrul economic în care au lăsat ţara - se zbat pe undeva pe la subsol. Atunci, mă rog frumos, în numele cărei Românii mai vorbeşte Traian Băsescu? În numele cui - în afară de al PDL - continuă să facă plecăciuni unor cancelarii? Evident, în primul rând, al său personal, dator vândut pentru pielea salvată astă-vară.
Şi va continua să facă aşa, dacă va mai fi lăsat, ba şi plătit pentru asta, împreună cu curtenii săi, din bugetul public, încă doi ani. Pentru că Victor Ponta îşi face degeaba iluzii că îndemnul său ("Mai bine să tacă, decât să facă tot timpul scandal") va face să vibreze timpanele prezidenţiale. Gică Contra ştie una şi bună: nimic din ce fac alţii nu e bun, catastrofa în care a împins ţara e o operă desăvârşită, dar românii sunt proşti şi nerecunoscători.