Inapoi la Lenin (II) - Raporturile dintre literatura si partid

Vestea trecerii unui nou grup de presa in mainile unui om de afaceri m-a facut sa caut la Biblioteca articolul lui Lenin - Organizatia de partid si presa de partid. Scriam in numarul anterior ca opera lui Lenin a servit si comunismului de tip liberal. Mi-am amintit, astfel, ca la 9 martie 1990 publicam in Expres editorialul intitulat Iluzia Lenin.

EDITORIALUL DE ACUM 16 ANI. "Luni, 5 martie 1990, in jurul orelor 11, statuia lui Lenin a fost demontata de pe soclul din Piata Presei Libere din Bucuresti si trimisa la retopit, pe un troliu cu semnificatie de car mortuar. Sunt in Romania de azi multi oameni care n-au fost entuziasmati de daramarea statuii lui Lenin. Pentru ca sunt in Romania de azi oameni care mai cred ca Lenin si socialismul n-au nici o vina pentru aberatiile din anii lui Ceausescu. Acesti oameni stau sub semnul a ceea ce am numi iluzia Lenin. In fiecare din momentele de reformare a socialismului real - malenkovismul, hrusciovismul, in procesul tipic romanesc al destalinizarii (1953-1956), in prima etapa a regimului Ceausescu, in pragmatismul lui Janos Kadar, in liberalizarea economica din China, in timpul primaverii de la Praga, in perestroika gorbaciovista, erorile si ororile prezentului au fost infatisate ca avandu-si cauza in abaterea de la invatatura leninista a unor personalitati malefice: Stalin, Mao, Brejnev. De fiecare data, comunistii reformisti au incercat sa convinga popoarele oprimate din Est ca e de ajuns o intoarcere la Lenin, vazut ca un Mesia al comunismului, pentru ca socialismul sa devina cea mai buna societatea de pe pamant. De aceea, de fiecare data liberalizarea a fost argumentata prin bogate citate din Lenin. Si de fiecare data speranta s-a dovedit iluzorie. Efectele liberalizarii au fost dezastruoase. Dupa cativa ani de inviorare, mecanismul se intepenea din nou. Dezghetului - cum i s-a spus destalinizarii, dupa titlul faimosului roman al lui Ehrenburg - ii urma in mod automat inghetul. Un inghet adus fie de noi conducatori, proveniti dintre dogmatici - Brejnev, de exemplu - , fie de fostii liberali, Ceausescu, de pilda - constienti ca reformele puneau in pericol insasi puterea lor. Un inghet argumentat tot cu citate din Lenin. Istoria secolului nostru a dovedit ca inlaturarea aberatiilor ivite in evolutia socialismului nu poate fi realizata decat prin renuntarea la socialism. Critica trebuie sa atinga chiar fundamentele sistemului. Altfel spus, pe insusi Vladimir Ilici Lenin, intemeietorul acestuia. Demontarea statuii din Bucuresti ne arata ca societatea romaneasca a inteles acest adevar fundamental. Cei ce vor sa pastreze Revolutia in limitele socialismului cu fata umana mai stau inca sub puterea iluziei numite Lenin. Mai mult ca sigur viata ii va trezi la realitate."

DEZGHETUL. Pe citatul cu "surubul" au pus stapanire criticii dogmatici din anii 1948-1955. A urmat "dezghetul" din 1955-1959. Numele venea de la un celebru roman in epoca, "Dezghetul", de Ilya Ehrenburg. Sustinatorii Dezghetului in literatura au cautat de indata argumentele unei anume libertati a literaturii in opera lui Lenin. Au gasit-o chiar in articolul "Organizatia de partid si literatura de partid". Pentru ca Lenin scria in continuarea fragmentului cu "surubul": "«Orice comparatie schioapata», spune un proverb german. Schioapata si comparatia mea intre literatura si un surub, intre o miscare vie si un mecanism. Se vor gasi chiar, probabil, intelectuali isterici care sa faca zarva in legatura cu aceasta comparatie care minimalizeaza, ucide, «birocratizeaza» lupta ideologica libera, libertatea criticii, libertatea creatiei literare etc. etc. In fond, aceasta zarva n-ar fi decat o expresie a individualismului intelectualist-burghez. Nu incape indoiala ca munca literara este mai putin decat oricare susceptibila de egalizare mecanica, de nivelare, de dominatie a majoritatii asupra minoritatii. Nu incape indoiala ca in acest domeniu este imperios necesar sa fie asigurat un camp mai larg initiativei personale, inclinatiilor individuale, sa se dea camp liber gandirii si fanteziei, formei si continutului". Cele doua citate erau folosite de fiecare tabara in batalia pentru stabilirea raporturilor dintre literatura si partid.
(continuare in numarul viitor)

NIMIC NU SE PIERDE
	10 MAI 1900. Defilarea ofiterilor in cadrul paradei de 10 Mai. In Universul din 12 mai 1900, I.L. Caragiale publica schita "Dl. Goe": "(...) Mam mare, mamitica si tanti Mita au promis tinarului Goe sa-l duca in Bucuresti". De ce e mersul la Bucuresti un cadou atat de jinduit de Goe? Un raspuns ne da si acest instantaneu de la Defilarea ofiterilor: "Era un spectacol iesit din comun intr-o Romanie care n-avea inca televiziune!"

LUMEA PRIN CARE TREC

Baletul pentru cleptocrati Pentru emisiunea cu Raluca Ianegic, imi amintesc de Erotida, eroina din Ciocoii noi cu bodyguard, de Dinu Sararu (foto). Ma gandesc ca n-ar strica sa-i cer autorului o declaratie despre tentatia reprezentata de balet si de balerine pentru noii ciocoi, pentru acesti cleptocrati iviti dupa Revolutie. Mi-ar ajuta asta - socotesc - pentru a scoate si mai mult in evidenta efectele democratizarii baletului. Afaceristii ravnesc la acces in lumea baletului clasic imperial, cu marile lui somptuozitati scenice, cu prima balerina tinuta de critici pe palmele devenite condeie. Baletul modern sau, ma rog, dansul modern, isi ia ca loc de desfasurare holul teatrelor, halele marilor uzine, astfel incat balerinele fac piruete printre trecatoare cu sacose sau in vecinatatea pistoanelor cu aburi. Si, apoi, cum sa canti o balerina ca pe zana visurilor tale, presupusa a fi vaporoasa pana la imponderabilitate, cand dansul modern cere structura atletica si muschi de luptator de Sumo?! Pentru a fi mai convingator, iau romanul cu mine in studio, sa citesc pasajele dedicate Erotidei. Numai ca, in timp ce le citesc, nu pot sa nu remarc idealizarea personajului, a balerinei dupa care mor Dandu Patricianul, ciocoiul de tip nou, dar mai ales, din cate se vede, insusi romancierul. Nu de alta, dar Erotida e dintre femeile cu care vrea sa se culce naratorul. Si nu ma pot stapani sa nu remarc, in plina emisiune, ca portretul balerinei din roman e facut de un romancier barbat.

BARFE

Justificarea oportunismului In Gazeta Poporului din 5 noiembrie 1895, I.L. Caragiale, trecut de partea liberalilor, publica un pamflet impotriva Conservatorului P.P. Carp, aflat in Opozitie: Cumul ciudat. Prin el, Caragiale da expresie practica unei teze pe care o va formula mai tarziu, in comentariul la Criticile lui Gherea (foto), publicat in Epoca din 16 iunie 1897. Disociindu-se subtil de tezismul reclamat de criticul socialist, Caragiale pune talentul inaintea tezei. Absolut corect in creatie. Mai putin corect insa in gazetarie. Aici, talentul include in chip necesar si ideea sau, mai precis, credinta in idee. Constient sau nu, Caragiale acorda gir absolut talentului, cu care o idee e sustinuta. Pledand intr-un fel pentru oportunismul scrisului: "Orice idee, parere sau sistema pentru mine e absolut, in sensul cel mai absolut, indiferenta. Nu o pot nici pretui, nici dispretui, nici primi, nici respinge, nici aplauda, nici suiera. O idee, parere sau sistema, ori vor trece pe dinaintea mea, ori va trece pe dinaintea unui par de telegraf, aceeasi urma vor putea lasa. Ce poate sa aiba valoare de pret pentru mine este talentul, puterea cu care acea idee, parere sau sistema, cu desavarsire nule prin ele insele, se pot sustine si manifesta fata cu posibila mea iritabilitate intelectuala". Ca sa obtina un post sau o subventie, intelectualul roman se deda la scamatorii intelectuale. Ca sa-si justifice oportunismul, intelectualul roman tine o intreaga teorie de justificare a oportunismului. Caragiale nu face exceptie.

SECOLUL AL XX-LEA
	Dupa ridicarea Zidului care va desparti pentru aproape trei decenii Berlinul de Est de Berlinul de Vest, peste 5.000 de est-germani reusesc sa treaca de la socialism la capitalism, escaladand un zid. Multi dintre cei care au incercat sa ajunga dincolo au fost capturati. Multi au fost ucisi. In imagine: politisti din Berlinul de Est recupereaza corpul unui RDG-ist doborat de gloantele granicerilor.