Inapoi la Lenin (IV) - Raporturile dintre scriitori si PCR

Lenin se dovedeste un logician de forta. Pe intinsul intregului articol, el stabileste raporturile dintre scriitori si Partidul Comunist. Partidul - spune el - cere tuturor scriitorilor sa se supuna controlului de partid. Al scriitorilor, ziaristilor care intra in partid:

" - Linistiti-va, domnilor! In primul rand, e vorba despre literatura de partid si punerea ei sub controlul partidului. Fiecare e liber sa scrie si sa spuna tot ce pofteste, fara cea mai mica ingradire. Dar fiecare uniune libera (inclusiv partid) este de asemenea libera sa iz-goneasca pe acei membri care se folosesc de firma partidului pentru a propovadui conceptii straine partidului. Libertatea presei si a cuvantului trebuie sa fie deplina. Dar libertatea de asociere trebuie doar sa fie si ea deplina. In numele libertatii cuvantului, eu sunt obligat sa-ti acord deplina libertate de a tipa, de a minti si de a scrie ce-ti place. Dar si tu esti obligat, in numele libertatii de asociere, sa-mi acorzi dreptul de a incheia sau de a desface uniunea cu oamenii care spun cutare si cutare lucru. Partidul este o uniune liber consimtita, care s-ar destrama in mod inevitabil, intai ideologiceste, iar apoi si materialiceste, daca nu si-ar curata randurile de acei membri care propovaduiesc conceptii straine partidului. La stabilirea hotarului intre ceea ce e in concordanta cu spiritul de partid si ceea ce e impotriva spiritului de partid serveste programul partidului, servesc rezolutiile tactice ale partidului si statutul lui, serveste, in sfarsit, intreaga experienta a social-democratiei internationale, a uniunilor internationale liber consimtite ale proletariatului, care a inglobat mereu in partidele sale diferite elemente sau curente nu intru totul consecvente, nu intru totul pur marxiste. (...) Asa va fi si la noi, domnilor adepti ai «libertatii» burgheze a «criticii» inauntrul partidului; acum, partidul devine la noi dintr-o data un partid de masa, acum traim o perioada de trecere brusca la o organizatie deschisa, acum vor intra in mod inevitabil in randurile noastre multi oameni inconsecventi (din punct de vedere marxist), poate chiar unii crestini, poate chiar unii mistici. Dar noi avem stomacul tare, noi suntem marxisti tari ca piatra. Ii vom mistui pe acesti oameni inconsecventi. Libertatea de a gandi si libertatea criticii inauntrul partidului nu ne vor determina niciodata sa uitam libertatea oamenilor de a asocia in uniuni libere denumite partide."

CONTEXTUL. Articolul "Organizatia de partid si literatura de partid" e publicat in Novaia Jizn nr. 12 din 13 noiembrie 1905. Un context pe care l-am numi, data fiind Rusia anului respectiv, cvasi- democratic. Oricum, un context in care Partidul Bolsevic nu ajunsese la putere. Intr-un asemenea context, exigentele avansate de Lenin nu numai pentru jurnalisti, dar chiar si pentru scriitori sunt perfect logice. "Libertatea presei si a cuvantului trebuie sa fie deplina" - zice Vladimir Ilici Lenin. "Dar libertatea de asociere trebuie doar sa fie si ea deplina" - adauga el imediat. Altfel spus, nu te obliga nimeni sa te inscrii in Partidul Comunist. Daca te-ai inscris, trebuie sa te supui disciplinei de partid. Daca nu te supui, partidul are dreptul sa te dea afara. Vrei sa scrii ce vrei? Nu intra in partid. Daca intri, semnezi, fara s-o stii, un angajament de a scrie sub controlul partidului. Rationament valabil nu doar in presa, dar si in politica. Nimeni nu te obliga azi sa devii membru al unui partid politic. Daca ai devenit - benevol suta-n suta - atunci e musai sa te supui disciplinei de partid. Teoretic, si cand partidul e forta conducatoare in stat, nimeni nu te obliga sa te inscrii in Partid. Dar, cum Partidul Comunist e singurul partid existent si cum de carnet depinde cariera ta, se poate vorbi de o constrangere.

Daca ramai pe dinafara, teoretic poti sa scrii ce vrei. Cu o singura conditie: sa ai unde sa publici!

NIMIC NU SE PIERDE
	Intre 15 si 18 noiembrie 1938, Carol al II-lea intreprinde o calatorie hotaratoare la Londra. Ingrijorat de izolarea tot mai accentuata a Romaniei, regele va cere credite pentru inzestrarea armatei, sporirea livrarilor de armament, dar mai ales garantii pentru tara. Suveranul Romaniei se bucura de o primire deosebita din punct de vedere protocolar. Un succes doar de imagine. Anglia evita sa-si ia vreun angajament.

LUMEA PRIN CARE TREC

Masinaria de inutilitate Ar merita o dezbatere despre imaginea Securitatii azi. Locul unei operatii chirurgicale cu bisturiu rece, stiintific a fost luat de campanii mediatice in cel mai pur stil bolsevic intors pe dos: condamnari publice, jurnalisti asumandu-si ferocitate de procurori, suvoaiele de vorbe mari si de apa chioara: odios, criminal, infricosator.Un roman despre Cuba de azi, Precum in cer asa si la Havana, deconspira un mecanism al Politiei politice castriste: supraestimarea puterii de a controla totul. Dupa cum am scris in eseul Un mecanism folosit si de Securitate, Politia politica din Cuba, dar si din toate dictaturile reuseste sa controleze viata tuturor si prin - daca nu chiar mai ales - exagerarea puterii sale de a controla. Indiscutabil, Securitatea n-avea capacitatea de a urmari pe fiecare cetatean, de a controla viata pana la nivelul firului de mohor, de a descoperi toate privirile chiorase. Nici o Politie secreta din istorie n-a reusit performanta asta: de la Ohrana pana la Gestapo, trecand prin KGB. Cum putea Politia politica, in aceste conditii, sa descurajeze orice gest piezis inainte chiar de a se naste? Infatisandu-se ca un Supraveghetor absolut, ca un Ochi care te surprinde oriunde ai fi. Isi realiza acest scop perfid prin informatori si colaboratori, cei care aveau misiunea de vorbi peste tot despre cat de ticaloasa, dar si cat de puternica e Securitatea. O mana de ajutor ii dadea insa si inclinatia romanului catre zvon. Si astfel, Securitatea isi atingea telurile fara a cheltui prea multi bani.

BARFE

Iluzii fatale Rapoartele operative din 18 si 19 august 1944 avertizau asupra unei iminente ofensive sovietice. Din aprilie 1944, frontul din Moldova zacea intr-o somnolenta curioasa. Brusc, rusii se trezisera. Trebuia sa se trezeasca si romanii. Alarmat, Maresalul Antonescu hotaraste sa-si intrerupa cura de la Olanesti (despre ciudatenia asta am scris intr-alta parte) si sa se intoarca la Bucuresti pentru a pleca de acolo direct la Bacau, la Comandamentul Armatei a 4-a. Se pleaca in dupa-amiaza lui 19 august 1944. Convoiul era alcatuit din mai multe masini avand drept pasageri in afara de Antonescu: Maria, Maresal Antonescu, Mihai Antonescu, Gheorghe Magherescu. Isi aminteste Gheorghe Magherescu, seful Biroului III Operatii de la Cabinetul militar al Maresalului: "Cand am ajuns la Gura Lotrului, masina Maresalului a iesit din sosea, luand-o de-a lungul raului, inspre Voineasa. Drumul foarte prost, cu podurile stricate, a starnit nemultumirea Maresalului, care a fost exprimata prin dorinta de a imbunatati aceasta comunicatie, pentru ca regiunea sa poata deveni un punct turistic important prin frumusetea sa naturala si semnificatiile istorice. Din cauza starii rele a drumului, cei 30 de kilometri care separau Voineasa de Valea Oltului au fost facuti in aproape o ora". Suntem in dupa-amiaza lui 19 august 1944. Peste exact patru zile, atras in capcana de la Palatul Regal, Maresalul va fi arestat si inchis in seiful de timbre al lui Carol al II-lea (foto). Maresalul face planuri privind infrastructura de pe Valea Oltului!

SECOLUL AL XX-LEA
	1958. Elvis Presley e chemat sa faca serviciul militar. Din 1953, cand Sam Phillips semneaza contractul cu tanarul pe care-l cauta - un cantaret alb care sa interpreteze ca un negru - , discurile lui Elvis s-au vandut in milioane de exemplare. Printre explicatiile a ceea ce s-a numit Elvis-mania: curajul interpretului de a sfida normele schitand pe scena miscari sexuale. In imagine: Elvis Presley in timpul vizitei medicale.