Incordarea din sistemul de pensii

S-a vorbit recent de un iminent colaps al sistemului de asigurari sociale (de pensii) in Romania. Luata ca avertisment, declaratia priveste o incordare structurala mare inauntrul bugetului asigurarilor sociale. Dar sunt necesare cateva observatii pentru a judeca starea bugetului asigurarilor sociale in conditiile date.

Intrucat sistemul de pensii este, in esenta, de stat, o prabusire a sa ar indica un esec de proportii al bugetului public - ceea ce, evident, nu este de conceput in viitorul previzibil (mai ales ca in anii din urma am avut o consolidare fiscala importanta, cu reducerea majora a deficitelor executiilor bugetare anuale); bugetul asigurarilor sociale, neavand o existenta autonoma, colapsul sau nu se poate produce in orizontul de timp avut in vedere. Legatura intre pensii si bugetul public este usor de inteles; bugetul asigurarilor sociale face parte din bugetul consolidat, pensiile exprimand contractul social intre cetatean si stat. Acesta din urma nu se poate deroba de la onorarea obligatiei reprezentate de plata pensiilor - poate cel mult incerca sa le amane.

Este corect insa sa subliniem incordarea structurala crescanda inauntrul bugetului asigurarilor sociale, care pune o povara in crestere pe bugetul public. Aceasta incordare origineaza in procese comune societatilor europene (imbatranirea populatiei, scaderea ratei de natalitate) si in fenomene proprii celei romanesti. Ma gandesc aici la pensionarea masiva din deceniul trecut, care a facut ca la patru pensionari sa existe acum numai trei persoane pe piata muncii oficiale (platitoare de contributii la asigurarile sociale). Aceasta a grevat puternic bugetul public. Astfel, daca in 1996 ponderea pensiilor in cheltuielile bugetului public era de circa 5%, in 2004, ea ajunsese la peste 14%. Este de mentionat totodata economia subterana foarte extinsa, care face ca multi dintre cei care produc bunuri si servicii utile (nu ma refer deci la activitati criminale) sa nu contribuie la alimentarea fondului de pensii. In sfarsit, cei peste un milion de cetateni care muncesc in strainatate, desi castiga mult mai bine acolo si-si ajuta familiile de acasa, nu contribuie la alimentarea fondului de pensii. De aici a aparut dezechilibrul devenit cronic al acestui fond si se explica ingrijorarea pentru viitor.

Grija fata de soarta sistemului de pensii poate fi amplificata de stoparea utilizarii unor resurse de la fondul de asigurari medicale (criza din sistemul de asistenta medicala poate conduce la un asemenea deznodamant); daca ar avea loc asa ceva, fondul de pensii ar avea o gaura mult mai mare.

Solutia nu poate fi imediata. Oricum, ea include mai multe componente si implica un proces de asanare. Este nevoie de o reforma propriu-zisa a sistemului de pensii, care sa induca cetatenii mai tineri sa devina mai responsabili fata de asigurarea unor venituri decente la batranete - este vorba aici de un sistem de pensii diversificat, in care contributia statului nu mai este singura. Reforma aceasta implica un efort bugetar initial important, care s-ar putea face cu ajutorul unor venituri din privatizare. O alta componenta deriva din evolutia economiei romanesti. Daca vom avea crestere economica inalta durabila (fie ea cu fluctuatii), veniturile oamenilor vor creste, ca si inclinatia de a economisi si de a contribui la fondurile de pensii. Totodata, cresterea economica si un mediu de afaceri mai prietenos (inclusiv prin fiscalitate) ar aduce zona subterana la suprafata, ceea ce ar mari fluxurile catre fondul de asigurari sociale. In fine, trebuie reglementata situatia lucratorilor din strainatate - fie prin contributii facute la asigurarile sociale locale, fie prin varsaminte la fondul nostru de asigurari. Si cetateni din mediul rural pot fi contributori la asigurarile sociale, in masura in care au venituri care permit aceasta.

Situatia din asigurarile sociale este tot mai dificila si de aceea este nevoie de masuri in domeniile mentionate mai sus. Aceste masuri trebuie luate avand in vedere si "socul" bugetar care va acompania intrarea Romaniei in Uniune. Vom avea de indeplinit obligatii cu consecinte inevitabile, un plus de cheltuieli bugetare de 2,5%-3% din PIB. Intarzieri mari costa mai mult.

P.S.: Nu impartasesc opinia lui George Soros, potrivit careia reforma sistemului de pensii in Romania este bine sa se produca pentru a dezvolta pietele financiare locale. Nevoia de reforma este motivata in primul rand de incordarea structurala in crestere in sistemul asigurarilor sociale. Iar dezvoltarea pietelor financiare trebuie sa fie insotita de reglementari eficace, care sa previna necazuri mari (mai ales pentru cei care fac plasamente din considerente nespeculative, legate de randamente pe termen lung).