Încremeniri în spirala timpului

A mai trecut o gripă peste omenire, gripa porcină. Şi s-a aşternut o linişte suspectă. Taman după ce industria farmaceutică a lansat, prin august, vaccinul-minune. De atunci, lumea e teafără şi umblă haihui fără "botniţă".

Gorniştii pandemiilor apocaliptice au amuţit brusc. Contractele de manipulare nu prevedeau clauze suplimentare. Nici măcar înalţii demnitari, până ieri în carantină porcină, nu s-au mai infestat cu microbul atât de mediatizat. Ciudat virus! A obosit de tevatura ce l-a purtat dinspre ceţoasa Anglie încoace. Prea săriseră toţi pe el să-l încătuşeze şi să-l arunce în temniţele păzite de gardienii în halate albe. Cât să se mai ascundă ticălosul, cât să mai reziste la linşajul planetar ? Cu poza lipită pe stâlpi, pe ecrane şi în ziare, urmărit nonstop, chiar că nu avea scăpare! Mafia internaţională a medicamentelor a ieşit iarăşi biruitoare, a dat o nouă lovitură, profiturile sunt urieşeşti. De fapt, mafia asta - ca şi cea a tutunului, cafelei şi petrolului - nu pierde niciodată. Îşi alege cu inspiraţie momentul creşterii sau descreşterii şi gata, succesul e garantat. Societatea mondială e la cheremul mafiilor felurite, care, culmea!, acţionează la vedere, sătule de atâta clandestinitate. Agenţii lor publicitari sunt, adesea, pre-şedinţi de ţară şi miniştri, atinşi, nitam-nisam, de vreun virus la modă. Iar bolile sunt scumpe! Apropo, cât or fi încasat "bolnavii porcini" ai lumii bune ca să se dea "gripaţi"?

Să facă reclamă unei pandemii care cerea urgent vaccinul reparator, adică...

Când scriu gândul acesta, năluca altor boli circulă probabil prin oraşele şi prin satele globului, dar nu oricum, ci planificat, conform unor studii riguroase de piaţă. La momentul potrivit, posturile de radio şi televiziune ne-o vor aduce în casă, iar ziarele îi vor dedica articole întregi, reinstaurând teroarea. La nevoie, prinţii şi împăraţii vor strănuta în batista rău prevestitoare, şi omenirea se va panica din nou. Trăim plictisitor, scenariile se repetă întruna, lipsa de imaginaţie e dezolantă.

1. Până şi prezidentul nostru (ăla care ne-a trimis la Dumnezeu, să-l iscodim cum e cu candidatura pământeanului Traian!) e sărac în imaginaţie. Păi, luat la rost de nişte bunicuţe, într-o parte de provincie întărâtată de neputinţe, dom' Băsescu a răspuns precum activiştii purtători de seceră şi ciocan. "V-am mai dat două procente la pensie", a explicat "trăirea în bine" primul turist politic al ţării. Timpul stă parcă pe loc, încremenit în reflexe şi fraze reluate frisonant. Înainte, tot partidul - unic, de acea dată - ne dădea totul, din generozitatea-i multilateral dezvoltată supravieţuiam cu toţii. Acum, şeful statului capitalist ne dă un procent, două de demagogie, ca să-l păstrăm burjui la Cotroceni. Dar o să-i dăm şi noi, că nu mai e mult! Numai că nu procente, ci voturi de antipatie!

Auziţi, ce tupeu bolborositor, "v-am mai dat două procente la pensie"!...

2. Aceeaşi pană de fantezie vădeşte şi eurofanfaronul Gigi, batjocoritorul de antrenori, de credinţă şi de câte altele. Terfelitorul bunului-simţ şi-a amintit de suferinţa dacilor şi de umilinţele îndurate de românii plecaţi în Italia, şi aşa, tra-la-la, l-a alungat pe "golanul mincinos" Bergodi. Să vadă şi italienii ăştia infatuaţi cum e să fii concediat de patronul mioritic! Patronul român e patriotul căruia, abia întors de la Poarta Bruxellesă, nu-i mai place mirosul de ceapă şi usturoi. Cică s-a învăţat acolo cu odicoloanele boiereşti, cu miroasele occidentale, şi îi cam pute în Bucureşti. Fetişcanele venite la Palat să-i ia interviu după interviu behăie de admiraţie, ca şi imberbii gata să-l prindă la microfon şi să-i suporte barbariile. "Cine plăteşte, taie şi spânzură!", se îmbăţoşează caraghiosul, iar alţii ca el îi ţin isonul. România e la cheremul acestor măscărici aroganţi şi sfidători, e captivă unui capitalism primitiv şi nesimţit. Cu astfel de patroni, dorul de comunism va înflori, căci istoria e o spirală. Alde Becali n-au aflat încă, din pildele trecutului apropiat, că sărmanii nu uită în veci trufia bogătanului, ruşinea îndurată şi nevolnicia. Privindu-i pe stăpânii de sclavi ai capitalismului postdecembrist, am înţeles altfel  sălbăticiile flămânzilor, izbucnirile de ură şi răscoalele zdrenţăroşilor. Nu întâmplător moşierii au sfârşit descăpăţânaţi şi profanaţi de mulţimea dezlănţuită. Nu întâmplător conacele le-au fost distruse şi incendiate, prădate şi pustiite... Comunismul  nu s-a întrupat din nimic, n-a apărut din nebunia lui Marx ori  Engels, şi nici  din dorinţa de revanşă a lui Lenin. Nu, l-au provocat, l-au împins din subconştientul mulţimii rufoase înspre suprafaţa socială indivizi ca Becali...

3. Ţara e în criză. Vistieria s-a golit şi trăim între tranşe. Tranşele FMI, Jupânul absolut al României. Moda vremii postcomuniste a poruncit să ne vindem bogăţiile, solul şi subsolul, munca bunicilor şi părinţilor noştri. Ce era să facem?, am tranzacţionat tot ce aveam, că altfel nu ne primeau ăia în lagărul globalizării transnaţionale. Parlamentul pregăteşte acum scoaterea la mezat a rezervelor de sare, a energiei electrice şi a CEC-ului. Altceva nici nu ne-a mai rămas de înstrăinat. Din privatizările astea pe daiboj nu ne-am ales cu cine ştie ce. Că dacă ne alegeam, nu cerşeam la FMI să ne împrumute miliarde de euro ca să plătim lefurile funcţionărimii autohtone. În curând, statul român va garanta creditele internaţionale cu sufletele cetăţenilor săi. Vom fi gajuri, ipoteci şi ce i s-o mai năzări creditorului de dincolo. Visul de independenţă al lui Ceauşescu a creat omul nou, pe când servilismul de azi naşte omul-gaj, omul-ipotecă... Din păcate, omul e chiar românul, şi d-aia nu se cade să aruncăm la coşul istoriei ideile de stânga!