Indescifrabil?

Scrisul este considerat una dintre cele mai importante invenţii din istoria omenirii, poate cea mai importantă. Fără scris nu ar fi existat acumularea de cunoştinţe, documentele istorice, ştiinţa şi nici ziarele, cărţile sau internetul.

Prima scriere adevărată pe care o cunoaştem este cea cuneiformă, folosită în Sumer în urmă cu peste 5.000 de ani. La puţină vreme după aceea avea să apară scrierea hieroglifică egipteană. Mult mai târziu, scrisul debuta în Europa, China şi America Centrală.

Civilizaţia a inventat câteva sute de sisteme de scriere. Unele, cum ar fi cel pe care îl citiţi în acest moment, continuă să fie folosite. Cele mai multe au rămas în domeniul arheologiei şi tocmai ele ne trezesc curiozitatea. Vedem ceva scris. Dar ce înseamnă?

Vrem să descifrăm vechile scrieri pentru a pătrunde în trecut, pentru a auzi vocile strămoşilor noştri. În 1823, oamenii au citit pentru prima oară inscripţii din Egiptul antic şi au înţeles cuvintele faraonului Ramses. Două milenii de istorie au devenit dintr-odată accesibile. Descifrarea scrierii Maya a dezvăluit existenţa pe continentul american a unei societăţi avansate, contemporană cu Imperiul Roman.

Ce facem însă când ne întâlnim cu un text necunoscut? Este nevoie în primul rând de un text destul de substanţial. Nu strică o legătură cu o limbă cunoscută, eventual o inscripţie bilingvă sau nişte nume proprii uşor de identificat. Faimoasa piatră de la Rosetta, de nepreţuit pentru descifrarea hieroglifelor, conţinea şi o traducere în limba greacă în care apărea numele dinastic Ptolemeus.

Multe scrieri îşi aşteaptă încă descifrarea. Ele pot fi împărţite în trei mari categorii:

- Scriere cunoscută a unei limbi necunoscute;

- Scriere necunoscută a unei limbi cunoscute; şi, în fine, - Scriere necunoscută, dar şi limba necunoscută.

Primele două categorii oferă şanse mai mari de descifrare, cea de a treia ridică probleme. Asta însă nu-i descurajează pe specialişti. Iată şi câteva exemple.

Limba etruscă era notată cu un alfabet grec arhaic. O putem citi cu uşurinţă, dar nu înţelegem mai nimic, nu seamănă cu nici una dintre limbile europene moderne. Până acum experţii sunt de acord în privinţa sensului a mai puţin de 250 de cuvinte. Lucrul continuă.

Misterioasa scriere meroitică, folosită din mileniul 2 î.H. în imperiul Kush (în Sudanul de azi), a folosit mai întâi hieroglifele egiptene, apoi un soi de alfabet pe care nu-l înţelege nimeni deocamdată.

Peste Ocean, civilizaţia Maya, înfloritoare între anul 250 d.H. şi secolul al VIII-lea, a folosit diverse exprimări grafice, unele descifrate, altele încă nu. Inscripţiile descoperite atât pe statuete de jad, cât şi pe stânci enorme sunt subiectul unor controverse aprinse încă din anul 1986. Nu s-a ajuns la o concluzie.

Săpăturile, care au scos la iveală palatul legendarului rege Minos din Creta, au dat mult de lucru celor care se ocupă de scrierile folosite în Antichitate. Cele două variante, Linear A (secolul al XVIII-lea î.H.), aparţinând dispărutei limbi Minoane, şi Linear B (1450 î.H.), redau o limbă greacă arhaică, dar nu au în comun mai nimic în afară de aspect.

Un loc aparte, bântuit de îndoieli asupra autenticităţii lor, îl ocupa tăbliţele de lemn din Insula Pastelui, cunoscute sub numele de rongo-rongo. Vârsta lor este situată între secolul al IV-lea şi secolul al XVIII-lea, indigenii nu le pot citi şi singurul lucru care este unanim acceptat este sensul scrierii, de la stânga la dreapta, un rând normal, următorul rotit cu 180 de grade.

Cea mai veche scriere nedescifrată, încă, aparţine culturii proto-Elamite. Asemănătoare cu cuneiforma, cu care este contemporană, ea şi-a dezvăluit doar secretul cifrelor. Savanţii, care au înţeles aritmetica elamită, au fost profund impresionaţi de nivelul atins. Literele însă îşi păstrează secretele.

În fine, într-un muzeu arheologic din Creta, la Heraklion, este păstrat un disc de lut cu diametrul de 15 centimetri, scos la lumina zilei la Phaistos în 1908. Părerile sunt împărţite, unii susţin că este cel mai vechi document "tipărit", alţii îl resping ca pe un fals ordinar. Cele 242 de simboluri marcate, cu nu mai puţin de 45 de "ştampile" metalice, stârnesc atât entuziasme, cât şi dubii, ca şi legendarele discuri de piatră din Tibet.

Cine mai ştie ceva despre misterele tăbliţelor de la Tartaria, considerate cândva cele mai vechi forme de scriere? Ce se întâmplă cu alte tăbliţe misterioase, cele de la Sinaia?

Şi de ce nu se mai aude nimic despre marele mister al inscripţiei de pe piatra de la Corbi?

Să aşteptăm răspunsuri?