Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Ne miram de toate neregulile din jur, ca si cum nu am fi responsabili pentru ele, macar intr-o anumita proportie. Ne miram de sondajele pe care le publica tot felul de ziare si posturi de televiziune si ne intrebam mereu cum s-a ajuns aici. E simplu. Printre cei care cresc in sondaje, de orice fel ar fi ele, exista oameni care de ani buni conteaza pe un mare avantaj: nimeni nu i-a luat de la inceput in serios. Ba mai mult decat atat: nimeni nu i-a luat in serios niciodata!
Ei spuneau de dimineata pana seara, de fiecare data cand prindeau un microfon sau un minut in direct, ca vor lua masuri, ca vor face partide, aliante – politice sau nu –, ca vor reorganiza institutii, ca se vor implica mai mult ca oricand in treburile serioase ale tarii, ei strigau, cu mainile legate sau gesticuland energic, ca va veni momentul in care multe vor depinde de semnaturile lor, ca se va intoarce roata, cum se spune in popor, si o sa se vada atunci numele celor care au avut dreptate. Ei se laudau, cu niciun fel de modestie sau jena, ca sunt suficient de abili cat sa rastoarne preferintele cetateanului sau telespectatorului, cu alte cuvinte, ca sunt gata de orice pentru a schimba standardele de calitate ale celor mai multi dintre noi, pentru a castiga audienta si atentie. Ei se uitau in ochii nostri si prindeau curaj in glas, bolborosind povesti fara logica sau continut, traind, parca, intr-o lume paralela, o lume a lor si numai a lor, o lume fara reguli sau accese de bun-simt.
Ei traduceau tot ce visau noaptea in promisiuni morale sau electorale, isi sustineau teoriile fara fond cu fel de fel de comparatii exagerate, aducand inutil in discutie nume care nu aveau nicio legatura cu situatiile descrise, doar pentru a soca, pentru a atrage atentia si pentru a gasi calea de a da contur celor mai trasnite fabulatii. Ei exista in vietile noastre de ani buni, de cand unii dintre noi frecventau cu constinciozitate gimnaziul, de cand altii inca mai aveau loc de munca bine platit si camara plina de provizii de iarna, de cand nu murise de tot speranta ca ne vom face bine, ca tara se va face bine, ca din intamplarea de a fi contemporani vom reusi sa scoatem cateva avantaje pe termen lung.
Ei nu s-au nascut alaltaieri, cand s-au publicat ultimele sondaje. Degeaba ne miram acum, degeaba ne acuzam intre noi de incultura sau lasitate. In fond, aceasta este cea mai mare vina pe care o avem: nu i-am luat in seama, nu i-am crezut, am mers pe ideea ca societatea va sti sa aleaga in locul nostru, ca ceilalti vor putea sa taie de la radacina orice fel de avant incoerent din jur. Cea mai mare vina a noastra, cel mai mare avantaj al lor. Avantaj sau merit. Pentru ca a reusi sa pari inofensiv atata vreme e o performanta de care noi nu stiu daca am fi in stare. Ne-am bazat pe bunul-simt de fond al actualitatii. Si am pariat gresit. Intre timp, lucrurile s-au cam complicat. Am fost indiferenti, am ras de ei si de cuvintele caraghioase cu care isi imbracau idealurile. Pana ne-am dezmeticit putin, ei au ajuns sa invadeze tot: cultura, politica, televiziunea, viata. Ei, fosti cetateni inofensivi, de care, in viitor, s-ar putea sa depinda prea multe.
