x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Editoriale Inevitabila Românie reală

Inevitabila Românie reală

de Nicolae R Dărămuş    |    02 Mai 2010   •   00:00

Mărturisesc: deşi o fac, nu-mi place să consult presa pe internet. Hârtia, paginile răsfoite îmi aduc lumea aproape, altcumva decât ecranul. E drept că am şi un privilegiu: amicul X vinde presă la un chioşc şi, deşi n-a sărit mult peste 50 de ani, se alintă spunându-şi "Moş Gazetă". Trec aproape zilnic pe la el, frunzăresc ziarele, citesc "în diagonală" şi cumpăr pe alese. Amicul aduce şi reviste literare.

De altfel, el publică poezie şi proză la o revistă de profil dintr-un târguşor moldav. Pirateria mea informativă durează de câţiva ani, vreme în care, prin forţa împrejurărilor, omul a ocupat, pe rând şi tot mai jos, treptele unui podium civic imaginar. Zilele trecute l-am coborât de pe podium, i-am comunicat faptul şi, pe cale de consecinţă, va trebui să-mi caut alt chioşc, în al cărui stăpân voi crede mai puţin. Sau, cel mai probabil, voi consulta presa numai pe internet.

Podiumul lui Moş Gazetă s-a născut din vina mea, care, deşi mizantrop, caut încă oameni. Tocmai pentru că sunt mizantrop am, pesemne, această speranţă. Stând toată ziua printre ziare, amicul X nu putea fi decât un om informat, mi-am spus, şi discuţiile cotidiene păreau să-mi confirme bănuiala. Cu timpul am observat însă că vorbesc doar eu, interlocutorul mulţumindu-se să-mi asculte comentariile.

Lipsa lui de replică am pus-o însă în seama unei timidităţi structurale, ignorând-o. Toate bune până când, într-o zi, neavând vreme să-i inspectez oferta, l-am consultat asupra "sumarului" zilei. N-a ştiut ce să-mi recomande, răspunzându-mi detaşat: "Eu nu citesc presa niciodată. Nu mă interesează". A fost momentul în care l-am văzut căzând câteva trepte ale podiumului meu imaginar. Rămăsese însă destul de sus, întrucât în câteva rânduri îmi vorbise despre jertfa luptătorilor din munţi (pentru mulţi doar "anticomunişti", fapt absolut fals!), despre lipsa de consideraţie a oamenilor pentru natură, despre ignoranţă.

În plus, de la începutul comunicării noastre, vituperase împotriva frivolităţii clienţilor săi de vârstă şcolară. Chioşcul, aşezat lângă un liceu, era asaltat în pauze de elevi - fete, covârşitor - care cumpărau ţigări la bucată şi reviste "pentru tineri". Amicul X, de altfel, mi-a deschis ochii asupra acestora din urmă, purtând titluri, pentru mine, stranii: Bravo, Cool Girl, Popcorn. Le-am răsfoit o dată, mi-a fost de ajuns şi am aflat o mulţime de noutăţi "pentru adulţi".

Da, omul avea dreptate să fie revoltat, şi bombănelile sale despre "tineretul de azi" şi despre editorii iresponsabili îmi însoţeau fiecare vizită: "Nimeni nu face nimic, toţi tac şi-şi văd de interese!". De curând, mi-a dat o revistă despre "tele-manele" şi alta despre telenovele, unde am găsit iarăşi informaţii arzătoare privind iubirea, banii, duşmanii, gelozia şi răzbunarea. Ca şi în celelalte producţii, fotografiile ilustrau dragostea în persoană, uneori gol-goluţă, iar bunul-simţ era numit pudibonderie.

Traversam o perioadă în care, din iniţiativa unor dascăli inimoşi, fusesem invitat la şcoli, spre a vorbi elevilor despre ecologie şi literatura ecologică. Am luat revistele amintite cu mine, cu gândul ca în cursul prelegerilor să ating şi subiectul frivolităţii lor. Urma să o fac cu prudenţă, date fiind posibilele sensibilităţi ce puteau să-mi îndepărteze de ecologie juna "clientelă". O ultimă abordare a calităţii revistelor am făcut-o apoi dinaintea unui auditoriu eterogen - elevi, profesori, părinţi - cu prilejul unei lansări de carte.

Am recunoscut-o în sală şi pe fiica amicului meu, o frumoasă şi sârguincioasă fată de liceu. A doua zi, amicul mă copleşea cu o tăcere grea şi priviri bosumflate. Am cerut lămuriri. "Am auzit că ieri aţi vorbit în public împotriva chioşcarilor", a fost răspunsul. I-am explicat totul: fusese o neînţelegere. Amicul înţelesese bine, însă nu accepta iniţiativa mea: "Eu ştiu că revistele-s rele... nocive. Dar trebuia să vă gândiţi şi dumneavoastră: cu vânzarea lor spre copii, eu îmi rotunjesc veniturile. Dacă le deschideţi ochii şi nu mai cumpără, eu ce mă fac?".

×
Subiecte în articol: ecofabule