PUNCTUL PE EI
Suntem defecţi. Găndim ingust. Ne oboseşte gimnastica minţii pănă la antinevralgic. Trăim cu impresia că doar victoriile au valoare in intrecerea sportivă. Nu suntem capabili să ne dăm seama căt de preţioase pot fi la un moment dat infrăngerile. Dacă am pătrunde tainele filosofiei rafinate a insuccesului, am privi cu alţi ochi campionatul pus la cale de liga lui Mitică. Scăpat din strănsoarea dezamăgirii profunde, vă invit să visăm colorat impreună.
PUNCTUL PE EI
Suntem defecţi. Găndim ingust. Ne oboseşte gimnastica minţii pănă la antinevralgic. Trăim cu impresia că doar victoriile au valoare in intrecerea sportivă. Nu suntem capabili să ne dăm seama căt de preţioase pot fi la un moment dat infrăngerile. Dacă am pătrunde tainele filosofiei rafinate a insuccesului, am privi cu alţi ochi campionatul pus la cale de liga lui Mitică. Scăpat din strănsoarea dezamăgirii profunde, vă invit să visăm colorat impreună.
Nu mai departe decăt ieri scriam despre gloabele de cărăuşie din fotbalul nostru cel de toate zilele. Imi făcusem compunerea inaintea meciului Steaua - Pandurii Tărgu Jiu. Spre final de meci, cănd prindea contur ideea că restanţa steliştilor se va transforma in repetenţie, cănd in mintea mea incepuse să dospească din nou injurătura urătă, a sunat telefonul. Era un prieten. Din categoria ălora valabili. Care abia aşteaptă să bage tachinare cănd ţi-e lumea mai dragă. Mi-a zis drăguţul de el: "Stai prin preajmă că nu se termină 0-0. Nu şti nimic. Dă Steaua gol obligatoriu. E blat. Aşa a fost şi cu Galaţiul, şi cu Craiova. Am informaţii beton. Banii lui Gigi sunt deja la Condescu. Se ştie şi de unde vor recupera oltenii paguba de puncte din Ghencea". Am incercat să-i explic că ce văd eu nu poate avea nici măcar scuza blatului. Că e doar neputinţă in stare pură. Nici unul dintre argumentele pe care le-am pus la bătaie nu au clătinat convingerea amicului meu. Ne-am contrazis aproape vreun sfert de ceas. Intre timp, chinuiala din Ghencea s-a terminat aşa cum incepuse. Cu 0-0. Rezultatul a fost unul de ruşine pentru Steaua. Dar, aşa cum ziceam, căt de preţios a devenit el ca argument decisiv in combaterea acuzaţiei de blat. In traducere liberă şi limbaj neacademic, steliştii au fost proşti, dar cinstiţi.
Să privim puţin şi spre meciul Dinamo - Rapid. Au căştigat giuleştenii. Dar la ce le-a folosit victoria? Intrebaţi-l pe Săpunaru sau pe Bozovic ce mare şmecherie e să ajungi incătuşat la poliţie după beţie. A succesului, bine-nţeles. Şi in acest caz cred că mai preţioasă a fost infrăngerea garizilor din Groapă. După ce ne-a asigurat de nevinovăţie şi inalta sa competenţă, Zenga s-a recompensat cu o mică vacanţă de martingală la Milano. Şi cum nu putea să antreneze la fără frecvenţă, in vacanţă au intrat şi jucătorii săi. Pentru că nici ei, băieţi cu simţire aleasă, nu puteau amesteca pregătirea cu inecarea suferinţei.
Suntem defecţi. Găndim ingust. Ne oboseşte gimnastica minţii pănă la antinevralgic. Trăim cu impresia că doar victoriile au valoare in intrecerea sportivă. Nu suntem capabili să ne dăm seama căt de preţioase pot fi la un moment dat infrăngerile. Dacă am pătrunde tainele filosofiei rafinate a insuccesului, am privi cu alţi ochi campionatul pus la cale de liga lui Mitică. Scăpat din strănsoarea dezamăgirii profunde, vă invit să visăm colorat impreună.
Nu mai departe decăt ieri scriam despre gloabele de cărăuşie din fotbalul nostru cel de toate zilele. Imi făcusem compunerea inaintea meciului Steaua - Pandurii Tărgu Jiu. Spre final de meci, cănd prindea contur ideea că restanţa steliştilor se va transforma in repetenţie, cănd in mintea mea incepuse să dospească din nou injurătura urătă, a sunat telefonul. Era un prieten. Din categoria ălora valabili. Care abia aşteaptă să bage tachinare cănd ţi-e lumea mai dragă. Mi-a zis drăguţul de el: "Stai prin preajmă că nu se termină 0-0. Nu şti nimic. Dă Steaua gol obligatoriu. E blat. Aşa a fost şi cu Galaţiul, şi cu Craiova. Am informaţii beton. Banii lui Gigi sunt deja la Condescu. Se ştie şi de unde vor recupera oltenii paguba de puncte din Ghencea". Am incercat să-i explic că ce văd eu nu poate avea nici măcar scuza blatului. Că e doar neputinţă in stare pură. Nici unul dintre argumentele pe care le-am pus la bătaie nu au clătinat convingerea amicului meu. Ne-am contrazis aproape vreun sfert de ceas. Intre timp, chinuiala din Ghencea s-a terminat aşa cum incepuse. Cu 0-0. Rezultatul a fost unul de ruşine pentru Steaua. Dar, aşa cum ziceam, căt de preţios a devenit el ca argument decisiv in combaterea acuzaţiei de blat. In traducere liberă şi limbaj neacademic, steliştii au fost proşti, dar cinstiţi.
Să privim puţin şi spre meciul Dinamo - Rapid. Au căştigat giuleştenii. Dar la ce le-a folosit victoria? Intrebaţi-l pe Săpunaru sau pe Bozovic ce mare şmecherie e să ajungi incătuşat la poliţie după beţie. A succesului, bine-nţeles. Şi in acest caz cred că mai preţioasă a fost infrăngerea garizilor din Groapă. După ce ne-a asigurat de nevinovăţie şi inalta sa competenţă, Zenga s-a recompensat cu o mică vacanţă de martingală la Milano. Şi cum nu putea să antreneze la fără frecvenţă, in vacanţă au intrat şi jucătorii săi. Pentru că nici ei, băieţi cu simţire aleasă, nu puteau amesteca pregătirea cu inecarea suferinţei.
Citește pe Antena3.ro