Institutul Revoluției iese în lume în haine noi

Război hibrid și dezinformare în Revoluția Română din Decembrie 1989”. Evenimentul este organizat de Institutul Revoluției Române din Decembrie 1989 (IRRD) și Academia Română, fiind moderat de academicianul Răzvan Theodorescu și de profesorul Adrian Miroiu. Am primit invitația la această manifestare cu mare interes, fiind preocupat ca ziarist să dezleg, cu mijloacele de documentare ale profesiei, cât mai multe dintre misterele evenimentelor din 1989, anul marii cotituri a istoriei recente. Apoi, invitația acoperă cu bucuria unei reușite poziția pe care am exprimat-o în decembrie 2019 față de un act complet eronat al guvernului care decidea, la 30 de ani de la Revoluție, desființarea Institutului Revoluției.

În 30 decembrie 2019, publicam, în Jurnalul, articolul „O gravă eroare a guvernului anticomunist PNL: DESFIINȚAREA INSTITUTULUI REVOLUȚIEI ROMÂNE”. Guvernul Orban a luat acea decizie prin OUG, în chiar prima ședință a noului Executiv instalat după alegeri, dând curs unei campanii de manipulare grosieră a manifestărilor de la 22 decembrie, când se marcau trei decenii de la căderea regimului Ceaușescu. Remarcam atunci că în motivarea Ordonanței de Urgență se găseau formulări tipice sentințelor staliniste și erori de apreciere care transformau decizia într-o gafă istorică. Între ele se afla teza falsă că IRRD a avansat în spațiul public opoziția la Dosarul Revoluției, care tocmai fusese trimis spre judecare de procurori. Așadar, Guvernul se implica fățiș într-o cauză aflată pe rolul instanțelor, intuind sau sugerând verdicte în locul magistraților și rescriind politic fapte istorice. „Greu de cântărit ce este mai grav prin aprobarea OUG DE DESFIINȚARE A IRRD89: atacul la o instituție de cercetare a aspectelor anticomuniste care au fundamentat revolta populară din decembrie 89 sau presiunea grosieră asupra Justiției”, subliniam atunci.

Din discuțiile purtate cu regretatul academician Dan Berindei și din pozițiile publice ale altor personalități academice reieșea că decizia de desființare era una și de discreditare a principalei instituții culturale și științifice a țării, Academia Română fiind consultantă în formarea Consiliului științific al institutului. Chiar aparițiile editoriale ale IRRD din 2019, rod al activității cercetătorilor institutului, arătau clar orientarea anticomunistă a instituției desființate cu argumentul „logicii” din capul guvernului că aceasta sprijină… comunismul și tezele nostalgice. Să adugăm că, în „ofensiva” asupra culturii și științei româneștii, Guvernul Orban pusese pe lista neagră și Institutul Levantului, dar și Academia Oamenilor de Știință.

Ordonanța cu decizia aberantă s-a dovedit, în final, după aprecierea Curții Constituționale, nelegală, IRRD reluându-și activitatea după confuzii juridico-administrative. Eforturile lui Vasile Emilian Cutean, unul din revoluționarii implicați în salvarea IRRD, au dat roade. Acum, institutul este condus de Petre Roman, ca director general, activitatea științifică fiind coordonată de Andrei Ursu. 

Din conținutul sesiunii științifice, prima ieșire a institutului la Academia Română după reluarea cu motoarele în plin a activității de cercetare istorică, notăm că toate cele trei paliere au teme incitante: Specificul represiunii în ultimii ani ai dictaturii lui Nicolae Ceaușescu; Bucureștiul sub asediul teroriștilor și dezinformării; Diversiunea teroristă și lupta de apărare a Revoluției la Craiova, Brăila și Târgoviște. Dintre subiectele prezentate de cercetătorii institutului reținem, fără pretenția ierarhizării, doar câteva: Opozanții și Securitatea (autor Dumitru Lăcătușu), Represiunea violentă de la Iași, 14 decembrie 1989 (Andreea –Iuliana Bădilă), Teroriștii și mușamalizarea în cercetarea Revoluției Române (Andrei Ursu, Roland Thomasson), studiile de caz de la Ministerul Apărării Naționale (Luciana Jinga) și Atacurile teroriste din zona Televiziunii Române (Adrian Stoica). 

Citește pe Antena3.ro

Ce este glosofobia, frica de care suferă trei din patru persoane. Poate duce chiar la simptome fizice

Interesul pentru manifestare este catalizat și de răspunsul pe care societatea îl așteaptă de decenii la întrebarea „Cine a tras în noi după 22?”, în condițiile în care multe arhive sunt secretizate, iar justiția nu a reușit să finalizeze așa-numitele „Dosare ale Revoluției”.