Insuportabila frivolitate a sanatatii

Politicienii manifesta un interes electoral enorm fata de problema sanatatii si un potential minim de a gasi cele mai bune si utile solutii atunci cand ajung la putere. Iata de ce dl presedinte ar putea sa ceara Guvernului o strategie si abia dupa aceea o noua Lege a spitalelor.

Romania are doi indicatori de cosmar: cea mai bolnava populatie din Europa si cele mai mici cheltuieli pentru sanatate. Acesti doi indicatori sunt suficienti, in sine, pentru a genera si mentine criza in sistemul medical. Poti sa schimbi zeci de ministri ai Sanatatii si toti directorii de spitale fara sa rezolvi mare lucru. Oamenii vor fi in continuare bolnavi, costurile vor creste, iar statul va avea din ce in ce mai putine resurse pentru Sanatate.

In acest context, interventia publica a presedintelui, care a solicitat Guvernului sa ia masuri, e salutara. Doar un iresponsabil poate ramane indiferent fata de degradarea starii de sanatate a populatiei, fata de ceea ce se intampla in sistem. Dl presedinte si-a focalizat atentia si discursul pe directori, cerand adoptarea de urgenta a unei noi Legi a spitalelor. Sa presupunem ca majoritatea directorilor va fi schimbata, ca ei nu vor mai avea dreptul sa fie si parlamentari sau ca nu vor putea conduce decat un singur spital. Vor fi medicamente mai multe si mai ieftine in farmacii? Va fi sanatatea finantata corespunzator? Va fi rezolvata criza? Departe de mine gandul ca toti cei care conduc un spital sunt competenti si cinstiti. Sunt constient ca incompetenta manageriala sau medicala, insotita de coruptie, afecteaza sanatatea oamenilor si umfla cheltuielile de la buget. In acelasi timp insa imi dau seama ca nici directorii si nici actuala Lege a spitalelor nu au generat si amplificat criza din Sanatate.

In vremurile in care carnea pleca la export, pentru a se plati datoriile regimului, iar romanii se asezau la cozi uriase ca sa prinda o pereche de picioruse sau un kil de mate, Ceausescu pacalea naivii cu ajutorul singurei televiziuni existente, aia publica, pusa sa-i demaste pe gestionarii care ascundeau carnea poporului ca sa o vanda la suprapret. Sper sa nu se intample acelasi lucru astazi, cu directorii spitalelor.

Tocmai de aceea ii sugerez dlui presedinte sa-si largeasca atentia, dar si viziunea. Si sa observe, de pilda, ca, de peste 15 ani, guvernantii au abordat frivol una dintre cele mai grave si complicate probleme. Si au abordat-o asa pentru ca nimeni nu a elaborat o strategie pe termen mediu si lung care sa infranga cei doi indicatori de cosmar aratati mai sus. Altfel spus, o strategie care sa reduca treptat numarul bolilor si al bolnavilor si totodata sa asigure o asistenta medicala eficienta. Sanatatea s-a politizat, iar efectul a fost pe masura. Politicienii manifesta un interes electoral enorm fata de problema sanatatii si un potential minim de a gasi cele mai bune si utile solutii atunci cand ajung la putere. Iata de ce dl presedinte ar putea sa ceara Guvernului o strategie si abia dupa aceea o noua Lege a spitalelor. Pentru ca strategia va viza si rolul si locul spitalului in sistemul national de sanatate. Numai dupa ce stabilesti ce rol va juca spitalul in acest sistem (compatibil cu normele UE) si cum va fi finantat poti adopta o noua lege care sa reglementeze cine si cum il conduce.

Un alt lucru important pe care il poate sesiza dl presedinte, guvernantii nu obisnuiesc sa abordeze problemele cu creionul in mana, ca sa calculeze ce este mai ieftin: sa previi boala sau sa o tratezi. Din acest punct de vedere, programele Ministerului Sanatatii sunt sublime, dar lipsesc cu desavarsire. Mai toti prefera se lupte cu bolile, fie la adulti, fie la copii, decat sa le previna. Pot intelege de ce. Boala este mai rentabila si pentru unii medici, si pentru companiile care produc medicamente. Asadar, ceva trebuie sa se schimbe in Ministerul Sanatatii. Existenta unei strategii privind sanatatea populatiei ar face posibila o altfel de monitorizare a institutiei si a ministrului decat aceea a stirilor tv si a articolelor din presa. Si o altfel de analiza, decat aceea de imagine. De regula, ministrii sunt inlocuiti din ratiuni ce tin in special de imaginea pe care o propaga asupra guvernarii. In acest fel, imaginea se retuseaza, insa problema ramane. Frivolitatea si inexistenta unei filozofii privind sanatatea devin insuportabile.

Ce-ar mai putea face dl presedinte? Sa iasa la televizor si sa ceara Colegiului Medicilor sa elaboreze toate protocoalele operatorii, post-operatorii si de tratament al bolilor. Odata incheiate, tratamentul unei boli va fi acelasi pe tot teritoriul Romaniei. La fel si costul ei. Nu va mai fi posibil ca gripa, de exemplu, sa fie vindecata, la Bucuresti, cu milioane de lei pentru un pacient, iar in comuna nu stiu care cu 100.000 de lei. Protocoalele vor permite o buna estimare a costurilor si o dozare corecta a bugetului pentru Sanatate. In acelasi timp vor ajuta bolnavii tratati gresit de medici sa castige procesele de malpraxis. Pe cine afecteaza aceste protocoale, existente peste tot in lume? Pe producatorii de medicamente si pe medicii incompetenti sau iresponsabili.

Toata lumea stie ca piata medicamentelor este controlata de cinci firme mari. Ele fac jocurile, adica preturile. Situatie in care dl presedinte ar putea sa convinga Guvernul sa bage Unifarm la licitatii. O companie de stat care ar practica un adaos minim la medicamente de maximum 25% ar constitui o lovitura puternica pentru cei care controleaza piata medicamentelor. Ar insemna reducerea cheltuielilor cu aproximativ 40% pentru medicamentele luate prin licitatie. Iar daca dl presedinte ar cere si modificarea legilor care reglementeaza vanzarea medicamentelor, activitatea Agentiei Nationale a Medicamentului si a CNAS, s-ar reduce pretul si in farmacii. Prietenii stiu de ce.