Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Intre momentul in care mi-a venit ideea acestui articol si cel in care m-am si apucat sa-l scriu am trecut intr-o alta dimensiune. Intre timp am aflat ca omenirea pana acum cateva zile a 'trait pe alta lume'. Adica, fizic, ne-am dus traiul concret intr-o lume despre care eram convinsi ca exista intr-un anume fel. Stiam ceva fundamental care, iata, s-a dovedit a fi fals sau, in cel mai bun caz, doar o jumatate de adevar.
Descoperirea laboratoarelor de la acceleratorul de particule din Elvetia demonstreaza clar ca teoria relativitatii a lui Einstein nu mai sta in picioare. Particulele atomice numite neutrino se misca cu o viteza mai mare decat cea a luminii. Asta repune totul in discutie, nu numai in stiinte in general si fizica, in special, ci ne demonstreaza ca insasi viata, asa cum o stiam, are cu totul alte mecanisme.
In ultimii 15 ani am aflat asa: ca este posibila clonarea, ca celulele stem pot face miracole, ca ovulul nu are nevoie de spermatozoid ca sa fie fecundat (ci doar de o bucata de ADN) si ca misterele apei stau in structura sa si nicidecum in formula chimica H20 – moleculele de apa fiind unitati informationale ce formeaza clustere de memorie, apa avand astfel inmagazinata in ea toata istoria planetei Terra. Iar creierul uman este 98% apa. Si acum – finit coronat opus – stim ca exista o viteza mai mare decat a luminii chiar in miezul materiei, in atom.
Gandindu-ma la toate astea, am avut un sentiment straniu: oamenii isi continua traiul cotidian fara sa le treaca prin minte ca, de fapt, viata este cu totul altceva decat ni s-a spus la scoala ca este. Ne vedem linistiti de treaba, cand, de fapt, ne asteapta un fel de sfarsit al lumii asa cum o stiam. Poate ca Apocalipsa nu va fi un cataclism natural devastator pe Terra, ci o catastrofa in mintile noastre. Lumea va continua sa existe, dar sub o cu totul alta forma. Va supravietui cine va putea sa se adapteze sau cine va fi suficient de puternic in indiferenta ignorantei sale.
Intre timp, in invatamantul romanesc continua sa se perpetueze, ca o regula absurda, confuzia intre credinta si religie, intre prozelitismul ortodox si istoria religiilor. Desi legea invatamantului spune clar ca studiul religiei este facultativ si ca trebuie sa se axeze pe istoria religiilor si ecumenism, el este de fapt obligatoriu si partizan ortodox. Daca vrei ca un elev sa nu participe la orele de religie, sa nu fie notat si sa nu primeasca absente, trebuie sa faci cerere la conducerea scolii. Apoi avem comportamentul profesorilor de religie, adevarati 'apostoli laici', propagandasti ai ortodoxiei ce folosesc cele mai 'neortodoxe' mijloace pentru a-ti impune doctrina religioasa: de la o aroganta deseori agresiva de tip fals-mesianic pana la smerenii ipocrite si manipulari subtile si insidioase.
Se face 'crestinare' cu vorba buna, cu minciuni frumoase, cu zaharelul, cu povestioare si pilde, dar si cu amenintari despre Iad, pacat sau cu anateme cumplite. Nu li se explica copiilor ce este omul credincios, cel religios, ateul sau agnosticul. Si se porneste din start de la crestinismul ortodox ca de la un dat aprioric si indiscutabil al fiintei umane 'normale' – conditie 'sine qua non' a umanitatii. Pe urma, elevii afla, din mass-media, ce face, de fapt, popa.
