Iată-ne, cu voia Domnului, ajunși cu bine în cea de-a doua zi a noului an, 2021! Așa că, duminică, o să putem spune precum zice pe vremuri Mircea Crișan: „azi e mâine’’. Acest „mâine’’ însemnând luni, 4 ianuarie. Zi în care mulți dintre noi se vor întoarce la muncă. Muncă on line sau respectând distanțarea fizică, asta nu contează. Contează,însă, că pandemia nu le-a suprimat locul de muncă și că mai au oamenii de unde să își ia salariile. Salarii pe care, după cum am aflat din ediția din 31 decembrie 2020 a Monitorului Oficial, guWERNul le-a înghețat. Așa cum a procedat și cu pensiile, cu indicatorii de referință socială pe baza cărora se calculează sumele pentru persoanele cu dizabilități, cu venitul minim garantat și cu alte prestații sociale. Cât privește alocațiile pentru copii, creșterea este mai degrabă una de ochii lumii, de 20% față de dublarea lor prevăzută prin legea adoptată de precedentul legislativ. Tot în ceață a rămas și mărirea pensiilor, singurul lucru sigur rămânând că, și anul acesta, dacă va fi, nu va fi decât una modică
Cu alte cuvinte, a fost pus în mișcare acel drastic program de austeritate de care nu degeaba ne-am temut, pretextul invocat de pseudo-premierul Florin Cîțu fiind că trebuie să realizăm la buget o economie de 17 miliarde lei. Și totul fiindcă, așa după cum clamează trompetele regimului, în visteria țării nu sunt bani pentru măririle care se amână - pardon,se prorogă!- până la calendele grecești.Sau, mai pe românește, la Paștele Cailor.
În aceste împrejurări, este de deplin justificată și salutară ideea pe care o aduce în atenția noastră,acum, la început de an, Adrian Năstase. Citez: „Ar fi important să știm să punem întrebările importante nu doar pentru viitorul țării noastre dar și în legătură cu harta internațională a puterii’’.După care, tot Adrian Năstase pune și, de fapt, ne pune următoarea întrebare: „ Vor ști actualii lideri să o facă?’’
Recunosc, numai un simplu cap de locuitor fiind și ne având acces la secretele din laboratoarele deciziilor puterii- firește ale puterii de la București, care și câtă este ea-, nu am datele necesare pentru a da răspuns în cunoștință de cauză întrebării puse de către distinsul om politic,jurist și diplomat care este profesorul universitar Adrian Năstase. În schimb, tot în temeiul acestei calității, de cap de locuitor- pe care, din patru în patru ani, felurite personaje din așa-numita clasă politică îl îmbie, mieros nevoie mare, să le dea votul-, am dreptul să le cer actualilor lideri și diriguitori ai țării, să răspundă la o singură dar extrem de presantă întrebare. Întrebare pe care nu trebuie să fi economist de talia lui Adam Smith, a lui Milton Friedman sau Friederich Hayek pentru a avea autoritatea să îi ceri să răspundă direct premierului Florin Cîțu. Fiind de ajuns să te numeri printre senatorii și deputații care, odată investiți, nu au uitat că se află în Parlament pentru a reprezenta și apăra interesele alegătorilor. Alegători care, într-o covârșitoare majoritate,vor fi, cât de curând, drastic afectați de măsurile abuzive și aberante ale guWERNanților. Exact acele măsuri despre care sunt ferm convins că avea știință pseudo-președintele Klaus Iohannis. Dacă aceste măsuri au fost clocite în tainițete puterii locale sau dacă ele au și alte surse de inspirație,asta chiar că nu mai v-aș putea spune.
Revenind la întrebarea pe care aș dori să o aud pusă, în plenul Parlamentului României și regim de maximă celeritate, premierului Florin Cîțu aceasta sună, foarte simplu și foarte direct, exact așa: De ce nu sunt bani în visteria țării, dacă,numai în anul trecut, guWERNul în exercițiu, prin ministerul de finanțe,s-a împrumutat din afară cu o sumă exorbitantă, despre care îmi este și groază să vorbesc, la niște dobânzi de-a dreptul halucinante? Întrebare la care, ca bonus, ar mai putea să fie adăugată și aceasta:Unde și pe ce s-au dus, concret, acești bani cu care guWERNul a îndatorat pe termen lung România? Adică în ce obiective de interes public major au fost ei investiți și când își vor produce, aceste investiții, efectele?
Cunoaștem prea bine că, în cursul mandatului precedentului Legislativ, au existat tentative de a-l convoca în fața aleșilor țării pe cel care a pus în aplicare această ruinătoare îndatorare a țării, pe ministrul de finanțe, Florin Câțu. Care pur și simplu le-a dat cu tifla parlamentarilor, care, la rândul lor, au înghițit în sec și…cu asta basta! De data asta,însă, lucrurile se schimbă în mod radical. Numitul Florin Cîțu nu mai este doar un ministru, ci este însuși Premierul țării. Obligat, prin Constituție, să dea socoteală Parlamentului și, în acest fel, poporului.
Aceasta ar fi, în modesta mea abordare, prima întrebare importantă pe care, prin intermediul celor pe care i-am ales în Parlamentul României, este imperios necesar să o punem primului ministru Florin Câțu. Iar dacă domnului, acum, premier îi va fi greu sa răspundă, cu siguranță că îl poate ajuta predecesorul său, Ludovic Orban, actualmente președintele Camerei Deputaților. Urmând ca, dacă și de această dată, Florin Cîțu sau și Ludovic Orban vor încerca să se fofileze, de fapt să sfideze parlamentul și, prin el, pe cetățenii țării, să fie sesizată instituția Președintelui României. De fapt, pseudo-președintele Klaus Iohannis. A cărui reacție pot, deja, să o anticipez, dar mă abțin să vă fac cunoscută prezumția mea, pentru că nu vreau să mi se reproșeze că intru în noul an cu prezumții pesimiste, mai ceva ca Baba Vanga.