Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Romania accepta sau tolereaza ceea ce romanii accepta sau tolereaza. Asta in principiu sau in fapt? Romania este astazi o tara tot mai saraca, cu politicieni tot mai bogati. Sa fie acesta rezultatul cel mai evident al democratiei romanesti?
Nu mai putem ocoli adevarul ca statul a incaput pe mana celor ce detin puterea politica. Aceasta realitate este in buna masura repetarea istoriei comuniste: un partid supune institutiile statului propriilor sale interese. Deosebirea esentiala este ca sub comunisti nimeni nu devenea bogat (prin comparatie cu averile de multe milioane de euro ale multor politicieni de astazi).
Mai exista insa si o alta asemanare. Voluntarismul, arbitrariul, ignorarea competentelor in materie economica ce insotesc firesc o putere care nu mai da socoteala decat partidului, adica in mod concret sefului acestuia, produce efecte demolatoare in economie si in social. Unul dintre cei mai importanti istorici ai secolului XX, Fernand Braudel, spunea: "Este monstruos cand statul influenteaza intr-o asemenea masura societatea... As vrea mult de tot ca statul sa se concentreze asupra sarcinilor lui si sa ne mai lase sa traim in pace. Moarte fiscalitatii!".
In momentul intrarii Romaniei in UE parea ca ne-am regasit, la un nivel mult superior, identitatea europeana pierduta sub dominatia sovietica. Astazi, dupa mai putin de cinci ani, atat de multi romani se intreaba: "Ce mai suntem noi in Europa? Dar in lume?". Daca se confirma opinia multor specialisti ca pietele financiare imping chiar in acest moment Europa si lumea intreaga spre o noua recesiune si poate chiar o Mare Depresiune inseamna ca autoritatile, in mod deosebit in Europa, au pierdut controlul situatiei. Cred ca ele vor recastiga controlul asa cum spera miliarde de oameni avand curajul sa adopte masurile de stimulare a economiei chiar si cu pretul unei inflatii cat mai tolerabile. Acesta ar fi rezultatul asumarii raspunderii de catre lideri care sunt constienti de raspunderea lor. Aceeasi problema la noi e dramatica. Alunecarea tot mai accentuata a sistemului politic catre controlul statului cu scopul acapararii resurselor acestuia (bugete si proprietati publice) a diluat si destramat sentimentul raspunderii.
Acum, cand criza si contextul european slabit impun un mare efort de politica romaneasca pentru romani si Romania, suntem la mana unor politicieni carora nu pare sa le mai pese de vreo raspundere. Cei implicati in mod real in luarea deciziilor de guvernare pare ca nu mai au nici o legatura cu cei afectati de aceste decizii. As prefera "o obsesie periculoasa" (pentru soarta Romaniei) – cum zice, Paul Krugman, premiu Nobel pentru economie – acestei nepasari incompetente si "grijii" ce e doar lacomie.
In starea in care se afla Romania acum, mi se pare absolut evident ca trebuie sa ne apucam serios de lucru. Acelasi Fernand Braudel avertiza cat de grava e "iluzia ca se pot distribui venituri a caror suma totala este superioara totalului veniturilor varsate de aparatul de productie. Nu se descopera oare brusc faptul ca omul, inainte de a fi consumator, trebuie sa fie producator?" Iar primul pas, probabil decisiv, este smulgerea cheltuielilor si resurselor publice din ghearele celor pentru care politica nu-i decat un joc in beneficiul personal.
In ultima vreme am vazut cum mai multi analisti si ziaristi spun si repeta ca nimic nu se mai poate schimba. Ca aceiasi vor castiga alegerile pentru ca in fond sunt invincibili. Apararea democratiei nu se poate face afirmand ca democratia nu mai e posibila.
