x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Învăţământul - fabrică de emigranţi

0
Autor: Ionuț Bălan 26 Apr 2015 - 22:39
Deşi statul e cel mai prost administrator, au fost preşedinţi care au spus că trebuie propulsat în postura de principal investitor. Asta a făcut ca în tineri să fie băgaţi o grămadă de bani pentru a fi educaţi public, dar, la sfârşit, s-a văzut că cel care investeşte n-are nevoie de nimic din ceea ce oferă ei. În mod firesc, investitorii alocă resurse luând în considerare finalitatea procesului. Numai statul român nu urmăreşte integrarea investiţiei făcute. Iar când oamenii utilizează investiţia în ei pentru a se realiza în străinătate, statului nostru nici că-i pasă. De unde rezultă că învăţământul, în loc să aibă drept scop obţinerea unei finalităţi economice, urmăreşte doar să compenseze social erorile de management.

Nu aşa fac investitorii în ţările dezvoltate. În Statele Unite, de exemplu, companiile îi ajută pe tineri să studieze cu condiţia ca, la final, aceştia să lucreze o perioadă pentru ele. Ceea ce înseamnă că procesul investiţional are finalitate. Şi firmele româneşti ar trebui să procedeze la fel, însă la noi nu piaţa a făcut selecţia antreprenorilor, ci politicul. Statul a taxat permanent potenţialul investiţional al pieţei şi a canalizat resursele către o clientelă interesată, mai degrabă, să-şi blocheze banii în palate decât să-şi capitalizeze compania. Şi iată de ce nu creează economia românească locuri de muncă.
 

Serviciul de email marketing furnizat de