Pe cât de mare este incertitudinea științifică cu privire la coronavirus, cel puțin pe atât de mare este și lipsa de cunoaștere socio-economică cu privire la modul în care se vor comporta de aici înainte oamenii și piețele. Perspectiva economică este sumbră și cred că va rămâne așa și ceva timp după rezolvarea crizei de sănătate. Cu toții ne dorim repornirea economiei. Dar habar nu avem cât de profundă este transformarea propriilor comportamente ca urmare a distanțării sociale și izolării și nici nu putem evalua încă sechelele ascunse în viața economică. Economia de după pandemie va avea de luptat cu o sumă de efecte persistente - unele doar intuite, altele încă deloc întrevăzute - ale crizei economice lăsate în urma sa de noul coronavirus.
E ca și cum am trăi pe viu o continuare a seriei SF „Alien”: „creatura” devorează nu doar viețile unora dintre noi, dar și avuțiile construite, economiile acumulate, business-urile clădite și legăturile comerciale înnodate în toți anii de până la pandemie. De parcă ne-am fi culcat aseară într-o lume normală și ne-am trezit dimineață în plină invazie extraterestră. Acceptând asemănarea cu invazia, Kenneth Rogoff - fost economist-șef al FMI și profesor de economie și politici publice la Universitatea Harvard - spune că, deși știm că determinarea și creativitatea umană vor predomina, nu știm cu ce cost se va realiza acest lucru.
Prognozele PIB-ului global (este așteptat să scadă cu 3,9% în 2020) indică o recesiune „de profunzime inedită în perioada postbelică”, potrivit economistului-șef al Fitch Ratings, Brian Coulton, ceea ce ar fi o cădere economică de două ori mai severă decât recesiunea din 2009. Scăderea PIB-ului echivalează cu o pierdere de 2.800 de miliarde de dolari a nivelului veniturilor globale față de 2019. În zona euro, Fitch se așteaptă ca PIB-ul să scadă cu 7%, PIB-ul american ar urma să aibă o contracție de 5,6%, iar PIB-ul britanic va fi mai sărac cu 6,3% în 2020.
Nici o țară sau regiune nu este scutită de impactul economic devastator al pandemiei globale, iar finanțiștii din majoritatea companiilor lumii încep să aibă coșmaruri. Potrivit unui sondaj global realizat de PWC în rândul a peste 800 de directori financiari din 21 de țări, 73% dintre directorii financiari sunt foarte îngrijorați cu privire la impactul crizei coronavirus asupra activității companiilor, 80% așteptând o scădere a veniturilor. Pentru atenuarea efectelor coronavirusului, cea mai mare prioritate a liderilor de finanțe este ținerea sub control a cheltuielilor. Astfel, 77% dintre aceștia iau în considerare măsuri de reducere a costurilor, 65% planifică amânarea sau anularea investițiilor și 48%, revizuirea planurilor de finanțare. În ceea ce privește forța de muncă, 42% dintre directorii financiari chestionați se așteaptă să introducă șomaj tehnic în luna următoare, iar 28% anticipează concedieri. Mai mult de jumătate consideră că firma lor ar putea reveni la activitatea obișnuită („business as usual” - „afaceri ca de obicei”) în termen de trei luni, în cazul în care criza ar fi încheiată (cu mult optimism) astăzi. Dintre cei care iau în considerare schimbarea strategiei de investiții, majoritatea (80%) intenționează să reducă investițiile generale CapEx. Alte reduceri potențiale ar putea veni în operațiuni (60%) și forță de muncă (55%). Aceleași îngrijorare și temere cu privire la viitorul business-ului și al economiei au pus stăpânire și pe managerii din România. În luna martie 2020, Indicatorul de Încredere Macroeconomică al Asociației CFA Society România a scăzut față de luna anterioară cu aproape 28 puncte, atingând cea mai mică valoare din iulie 2012. Pe scurt, oamenii se tem că moneda națională va fi din ce în ce mai slabă în raport cu euro și dolarul american, că inflația în creștere ne va spulbera resursele financiare, că impactul economic al cornavirusului se va resimți puternic până la sfârșitul anului.
Scriam mai sus că oamenii speră că se vor întoarce curând la „business as usual”. Dar e puțin probabil că „business-ul” va mai fi „as usual” pe cât a fost. „Creatura” se hrănește prin(tre) noi și probabil că va mai „roade” multă vreme și din economiile noastre. Invazia a avut loc. Acum plătim.