Ion Cristoiu: Cine lucrează uninominalul?

Nu era normal, oare, dacă votul uninominal ar fi continuat a trece pentru PD-L drept o chestiune de viaţă şi de moarte, ca liderii partidului, Traian Băsescu personal, propagandiştii Cotrocenilor din presă şi din societatea civilă să facă mare gălăgie în privinţa contestaţiei depuse de PRM?

Încercînd să pipăie culisele PD-L, un partid care, între noi fie vorba, n-are culise, deoarece e condus de la Cotroceni, presa s-a năpustit asupra absenţei de la sindrofia de săptămîna trecută a posibililor viitori miniştri. Căzînd în capcana manipulării de către strategii PD-L, gazetarii şi comentatorii au găsit explicaţia în aşa-zisele frămîntări din PD-L, axate pe confruntarea celor două aripi: PD şi PLD. Zicem, capcana manipulării, deoarece pînă şi un infantil în ale politicii noastre şi-ar fi dat seama că lansarea listei de posibili demnitari ar fi fost o prostie. în bătălia electorală, un partid are nevoie ca toţi oamenii săi să-şi dea sufletul pe baricadele campaniei. Un motiv pentru o astfel de epuizare nu poate fi altul decît speranţa de a obţine un post de ministru după victoria la scrutin. Dacă se ştiu deja posibilii miniştri, toţi cei rămaşi pe dinafară nu vor mai avea nici un imbold să se ostenească. Astfel manipulată, presa a văzut în absenţa listei principala ciudăţenie a manifestării de la Sala Palatului.  

Noi însă credem că alta a fost ciudăţenia în stare a ne sesiza o lucrătură de culise a PD-L: absenţa oricărei referiri la candidaţii PD-L pentru colegiile uninominale.

Pentru un partid, fălirea cu un nume de răsunet printre candidaţii la uninominal ar fi fost un instrument deosebit de impact mediatic şi electoral. Cu excepţia lui Theodor Stolojan, discursurile s-au referit la un singur nume socotit a aduce spor de zestre electorală PD-L: Monica Macovei. Numai că numele Monicăi Macovei a fost invocat în legătură cu ministrul Justiţiei, şi nu în legătură cu vreun colegiu. Absenţa oricărei referiri la candidaţii în colegii era inevitabilă. Pentru că PD-L e singurul partid mai acătării care nu şi-a stabilit cît de cît candidaţii pentru sutele de colegii deja trasate. PNL, situat pe un loc fruntaş în această privinţă, şi-a decis deja numele de răsunet care vor participa la competiţia din colegii. Deşi cu o mai mică intensitate, asemănător a procedat şi PSD. Alături de PRM şi PNG, PD-L e formaţiunea care n-a arătat nici o preocupare pentru acest moment decisiv în cazul votului uninominal. Să fie strategii formaţiunii atît de nepricepuţi încît să nu sesizeze că acum, cînd mai sînt doar două luni şi ceva pînă la scrutin, marea majoritate a colegiilor trebuia să-şi aibă deja candidaţi ai partidului?

Din cîte se ştie, în condiţiile uninominalului contează şi notorietatea candidatului. Fatalmente, partidele se văd obligate să apeleze şi la nume mai puţin cunoscute. Notorietatea lor necesară cere timp şi cheltuială. Misterul acestui comportament se risipeşte dacă ţinem cont de un amănunt care a scăpat observatorilor. în discursul său, Emil Boc a acuzat PNL că a trasat dinadins greşit colegiile pentru a crea condiţiile respingerii votului uninominal în Justiţie.

Nu e o noutate. Din chiar clipa stabilirii colegiilor, liderii PD-L s-au aruncat într-o campanie violentă de denunţare a acestui şiretlic al PNL. Să trecem această campanie prin exigenţele bunului-simţ.
PD-L şi Traian Băsescu s-au proclamat adepţi înfocaţi ai votului uninominal.

Dacă aşa ar fi, campania de denunţare a aşa-zisului şiretlic al PNL e absurdă. Admiţînd că PNL a procedat astfel, votul uninominal e în pericol de a fi scos din joc. Un partid care şi-a făcut din votul uninominal o chestiune de viaţă şi de moarte nu se mulţumeşte, în aceste condiţii, să adopte ipostaza muierilor lui Creangă în faţa drobului de sare. Altfel spus, să bocească pericolul ca drobul să cadă peste copil fără a face ceva pentru ca  această catastrofă să n-aibă loc. Nu era normal, oare, dacă votul uninominal ar fi continuat a trece pentru PD-L drept o chestiune de viaţă şi de moarte, ca liderii partidului, Traian Băsescu personal, propagandiştii Cotrocenilor din presă şi din societatea civilă să facă mare gălăgie în privinţa contestaţiei depuse de PRM?

Nu numai să critice acest gen (firesc la PRM, care s-a declarat de la început duşman al votului uninominal), dar şi să avertizeze că unul sau doi judecători nu pot înfrînge voinţa întregii clase politice, a preşedintelui ţării, a Parlamentului şi, în ultimă instanţă, a românilor?

A auzit cineva din rîndurile gureşilor care ne pisau la cap cu necesitatea votului uninominal vreun semnal de alarmă că Justiţia l-ar putea anula? Sigur că n-a auzit nimeni. Luăm cunoştinţă cu toţii însă zilnic de numeroase critici aduse votului uninominal. Venite, culmea!, tocmai de la liderii de opinie şi ştabii din societatea civilă, care se învineţeau de mînie cînd cineva avea obiecţii faţă de votul uninominal. Ne înşelăm cumva?

Răspunsul e negativ dacă vom lua în calcul o realitate. Şi Traian Băsescu şi PD-L au ajuns la concluzia că votul uninominal nu-i mai avantajează! şi fac totul pe şest, ca la alegerile amînate (şi aici PD-L are interesul) să se revină la votul pe liste.