Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Pentru că – să fim lucizi! – acţiunea PRM nu vizează corectarea trasării colegiilor, ci întoarcerea la votul pe listă
Presa noastră s-a ocupat pe larg de cele două acţiuni ale PRM împotriva Hotărârii de Guvern nr. 802/2008, privind trasarea colegiilor uninominale. Din nefericire, pentru felul în care presa trebuie să-şi îndeplinească misiunea de informare corectă a publicului, cele două acţiuni au avut de suferit din două puncte de vedere:
1 Al incompetenţei din punct de vedere juridic. Astfel, puţine ziare şi televiziuni au reuşit să deosebească între cele două acţiuni ale PRM. Formaţiunea lui Corneliu Vadim Tudor a cerut mai întâi suspendarea transpunerii în practică a Hotărârii de Guvern. Cererea PRM s-a judecat recent la Curtea de Apel Bucureşti. Respingerea cererii nu înseamnă, aşa cum au prezentat multe instituţii de presă, cale liberă votului uninominal. Mai întâi pentru că urmează judecarea recursului la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a României. Apoi, pentru că, deşi decizia Curţii de Apel e un semnal şi pentru o posibilă soartă a votului uninominal, s-a respins cererea de suspendare şi nu contestarea Hotărârii. Contestarea propriu-zisă, care a făcut obiectul unei alte acţiuni a PRM, se va judeca la Curtea de Apel abia la 11 noiembrie 2008.
2 Al perspectivei senzaţionaliste, gen: votul uninominal atârnă de un fir de păr. Explicabilă prin nevoia presei de a face interesantă o chestiune niţel abstractă, pentru cititori şi telespectatori mai puţin interesantă decât dezvirginarea unei june provinciale de către un preot consătean, abordarea suferă de două slăbiciuni:
a) Forţează o realitate ce n-are nici o legătură cu tensiunea poliţistă. Pentru votul uninominal s-a convocat un referendum. Deşi el n-a fost validat prin neîntrunirea procentajului de 50% participare, majoritatea zdrobitoare a celor veniţi la vot s-au pronunţat pentru votul uninominal. Două partide mari – PNL şi PSD – şi-au desemnat candidaţii şi au pornit o campanie preelectorală, bazată pe ţinerea la 30 noiembrie 2008 a scrutinului cu vot uninominal. Votul uninominal e sprijinit – fie şi declarativ – şi de un al treilea partid: PD-L. De pariul lui Traian Băsescu pe votul uninominal inutil să mai vorbim. E deja o axiomă, cel puţin la nivel public. În aceste condiţii ar fi absurd să credem că vreo instanţă de judecată – fie ea şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – îşi va putea permite să destabilizeze o întreagă scenă politică şi să contrazică voinţa unei ţări întregi dând o sentinţă în urma căreia ne vom întoarce la votul pe liste. Aşa cum am mai arătat, o asemenea decizie nu poate sta la discreţia unor judecători, oricât de independenţi ar fi aceştia. Ea trebuie să fie urmarea unei înţelegeri politice la nivel de partide şi de instituţii ale statului de drept. Nu de altceva, dar mâine-poimâine ne vom trezi că o instanţă din România declară ilegală prăbuşirea comunismului, obligând ţara să se întoarcă la partidul unic.
b) Trece cu vederea adevărata dimensiune a contestării uninominalului în justiţie: cea politică. Pentru că – să fim lucizi! – acţiunea PRM nu vizează corectarea trasării colegiilor, ci întoarcerea la votul pe listă. Formaţiunea lui Corneliu Vadim Tudor n-a apelat la Justiţie pentru a nu fi nedreptăţită de trasarea colegiilor uninominale. Liderii PRM au declarat în dese rânduri că urmăresc o blocare a votului uninominal. Desigur, PRM e consecvent în bătălia cu uninominalul. Din acest punct de vedere, spre deosebire de alţi lideri politici – în stare să dea din gură în direct în favoarea uninominalului şi, ca apoi, după încheierea emisiunii, să-ţi spună, între patru ochi, că formula e o prostie –, Corneliu Vadim Tudor se dovedeşte corect. Asta nu ia acţiunii PRM în justiţie dimensiunea politică. Suntem convinşi, din acest punct de vedere, că nici PRM nu-şi pune mari speranţe în blocarea uninominalului de către o instanţă. Scopul ţintit e cel de a da electoratului PRM – antiuninominal – semnalul că îi îndeplineşte dorinţele. Considerînd că liderii PRM sunt politicieni lucizi, nu putem să nu remarcăm că formaţiunea lui C.V. Tudor ar trebui să aibă deja un plan B pentru cazul în care acţiunea va fi respinsă sau judecarea ei amânată la Paştele Cailor. Dacă n-o are, PRM riscă să nu mai intre în Parlament. Pentru că, în timp ce celelalte partide şi-au desemnat candidaţii şi au intrat în campanie preelectorală, PRM stă cu braţele încrucişate, aşteptând decizia instanţei.
