Ion Iliescu, agent al CIA?

Cheia documentarului "Sah-Mat" dedicat de canalul franco-german Arte evenimentelor din decembrie 1989 trebuie cautata in ceea ce autoarea a vrut sa fie un soi de prefata. Secvente cu Nicolae Ceausescu la tribuna unei parade militare. Secvente de strada din decembrie 1989. Secvente de la procesul Ceausescu, mai precis de la momentul premergator executiei. Demonstratia are iz de telenovela cu pretentii.

Atotputernicul de ieri se zbate azi sa nu fie legat la maini de niste soldati anonimi. Aceeasi, poate, care bateau pas de defilare prin fata lui la parada militara de mai inainte. Intre cele doua momente, balamucul din strada: demonstratiile de protest, impuscaturile. Propozitia cade ca o ghilotina: "Se pretinde ca totul a fost spontan". Dupa care urmeaza titlul: "Sah-Mat".
Filmul se vrea astfel o luare in raspar a tezei ca totul a fost spontan. Nu, nu-i adevarat! - sare autoarea. Atat de suparata pe teza spontaneitatii absolute, incat cade in extrema cealalta. Totul a fost pus la cale. Si nu de oricine, ci de catre CIA. Daca ar fi s-o credem, Serviciul Secret american a pus la cale nu numai diabolizarea lui Ceausescu (dupa un scenariu care a functionat si-n cazul Noriega, si-n cazul Milosevici), dar si vremea frumoasa din Romania lui decembrie 1989, stiut fiind ca Dumnezeu e ofiter CIA sub acoperire. Serviciul Secret american a pus la cale nu numai preluarea de catre Europa Libera a stirilor tiribombiste despre mii de morti in noaptea de 21 spre 22 decembrie, transmise de agentia TASS, dar si deciziile aberante in plan economic ale lui Nicolae Ceausescu, stiut fiind ca Nicolae Ceausescu avea plantat in creier un telefon prin care i se spunea de la Washington ce sa faca.

Sa te fereasca Dumnezeu de o femeie care vrea sa-ti demonstreze ca n-ai dreptate! Daca e si intelectuala, pe deasupra, pune atata indarjire c-ar putea urni din loc si Pamantul, presupunand ca acesta ar refuza la un moment dat sa se mai invarta in jurul axei sale. In efortul de a demonstra ca nimic n-a fost spontan, ca totul a fost pus la cale de catre CIA, Susanne Branstatter se loveste de un obstacol greu de depasit: Ion Iliescu. E un adevar intrat in traditia populara suspiciunea ca Ion Iliescu a fost omul Moscovei in scenariul din decembrie 1989. Daca totul a fost pus la cale de catre CIA, e musai sa se arate ca si Ion Iliescu a fost adus la putere de catre americani. Romanii sunt in stare sa creada orice. Sunt in stare sa creada ca mortii devin strigoi si ies noaptea din morminte ca sa fure porumbul CAP-ului. Sunt in stare sa creada ca Pamantul e o placinta si c-ar trebui sa vina Rovana Plumb sa verifice daca nu cumva branza dinauntru e expirata. Cu toate acestea, pentru a crede ca Ion Iliescu e agent CIA, pana si ei ar avea nevoie de dovezi zdrobitoare. Fie documente dezgropate din arhive, fie marturisiri sub juramant ale unor sefi ai serviciului secret american. In absenta acestor elemente, autoarea apeleaza la declaratiile unei anume Eniko Bollobas, fosta disidenta maghiara. Interlocutoarea n-are de unde sa stie un asemenea secret teribil. E de presupus ca-l cunosteau doar seful CIA si, eventual, presedintele american de la vremea respectiva. Pentru ca trebuie sa intre in jocul reporteritei, de care depinde aparitia sa la televizor, Eniko Bollobas o scalda: oamenii CIA n-au spus-o deschis, dar au lasat sa se inteleaga. Cui n-au spus-o deschis? Cucoanei Eniko? Si in ce imprejurari au lasat sa se inteleaga? La o cafea cu disidenta?

Pentru a-i iesi demonstratia, autoarea avea nevoie de un popor pe care sa-l prezinte ca fiind tembel la modul absolut. Numai cu un asemenea popor o rasturnare precum cea din decembrie 1989 era posibila doar prin punerea la cale a fiecarui amanunt. In consecinta, fara nici o legatura cu mersul anchetei, documentarul ne prezinta secvente din Romania. Sunt secvente filmate recent, cand autoarea a venit in tara ca sa se documenteze. Recunoastem usor reclamele unei tari care n-a dobandit inca statutul de economie de piata. Filmul nu dateaza aceste secvente. Nici nu simte nevoia. Ele se vor imagini simbol pentru un popor ce, asemenea ramei, trebuie intepat ca sa tresara.

Din nefericire pentru autoare, documentarul polemizeaza inversunat cu neantul. La 14 ani de la evenimentele din decembrie 1989, nimeni din lume si din Romania nu mai sustine ca totul a fost spontan. Pana si Ion Iliescu, un fel de Robinson Crusoe al revoltei spontane, s-a vazut obligat in decembrie trecut sa recunoasca prezenta agentilor straini. In calitate de observatori doar. Deocamdata. Dupa cum inainteaza domnia sa pe calea progresului, nu-i exclus ca anul viitor sa admita ca agentii au dat si ei acolo o mana de ajutor. In rest, teza spontaneitatii absolute a fost contrazisa de o intreaga literatura, incepand chiar din aprilie 1990, cand a aparut "O minciuna mare cat secolul. Romania - istoria unei manipulari" a lui Michel Castex. Nimeni n-a sustinut insa ca totul a fost pus la cale. Aceasta deoarece evenimentele din decembrie 1989 au apartinut vietii. Si asemenea tuturor feliilor de viata, ele nu pot fi reduse la o singura cauza. Si-au spus cuvantul, intr-o sinteza unica, si actiunea serviciilor secrete straine, si vremea neobisnuit de frumoasa pentru sfarsitul lui decembrie, si deciziile aberante ale lui Ceausescu, care i-au adus pe romani in pragul disperarii, si lehamitea structurilor, care abia asteptau sa-l vada pe Conducator rasturnat, si iluziile cu care se hranea Ceausescu, si jocul dublu al Securitatii, si contextul international deosebit. Toate acestea au contribuit la momentul din decembrie 1989. Teza ca totul a fost spontan ramane incredibila, deoarece ia o singura cauza si o transforma in cauza absoluta. Ca si teza ca totul a fost pus la cale de catre serviciile straine.

N.B. Dupa ce a facut scurt la gura preamarind prestatiile televizate ale sefului ei, Horia Alexandrescu, duduia Alice Gheorghe de la "Independent" gaseste de cuviinta sa se ocupe de prestatia subsemnatului la emisiunea "Tuca show" de joi seara. Nu ma mira ca sunt mustrat de sus-numita. Decembrie 1989 a dat tuturor libertatea de a iscali. Inclusiv analfabetilor. Ma mira insa ca duduia simte nevoia sa ma abordeze intr-un stil din care s-ar putea concluziona ca ne-am fi harjonit candva in acelasi pat. Altfel nu-mi explic familiaritatea cu care-mi zice pe nume. Am cautat in memorie si nam gasit pe lista de cunostinte feminine numele Alice Gheorghe. Nu tin minte, de asemenea, sa-i fi intalnit figura tuciurie din poza nici macar la un kilometru distanta. Am impresia ca sunt confundat cu Horia Alexandrescu. Din pacate.