Istoria ca telenovela - Inapoi la Lenin (III)

Aratam in numarul anterior ca in anii comunismului un citat celebru din Lenin era folosit atat de liberali, cat si de dogmatici. Cine avea dreptate? Indiscutabil, Vladimir Ilici Lenin. Pentru ca el revine cu o noua precizare, menita a aseza adevarul la mijloc:

"Toate acestea sunt incontestabile, dar ele nu dovedesc decat ca partea literara a muncii de partid a proletariatului nu poate fi pusa pe acelasi calapod cu celelalte parti ale muncii de partid a proletariatului. Toate acestea nu infirma catusi de putin principiul - principiu strain si straniu pentru burghezie si democratia burgheza - ca munca literara trebuie sa fie neaparat si in mod obligatoriu o parte integranta a muncii partidului social-democrat, strans legata de celelalte parti ale muncii lui. Ziarele trebuie sa devina organe ale diferitelor organizatii de partid. Literatii trebuie sa intre neaparat in organizatiile de partid. Editurile si depozitele, librariile si salile de lectura, bibliotecile si diferitele intreprinderi pentru comercializarea cartii, - toate acestea trebuie sa devina intreprinderi de partid, sa raspunda pentru activitatea lor in fata partidului. Proletariatul socialist organizat trebuie sa urmareasca toata aceasta munca, s-o controleze in intregime, sa introduca in toata aceasta munca, fara exceptie, suflul viu al cauzei proletare vii, lipsind astfel de orice baza stravechiul principiu rus, semioblomovist, semiafacerist: scriitorul scrie, cititorul citeste".

DESPRE LIBERTATE. Asadar, Lenin nu indreptatea teza libertatii absolute a scriitorului fata de partid. Partidul trebuia sa controleze literatura. Apeland insa la mijloacele specifice domeniului. Nu pentru asta am luat eu cartea. Ci pentru a gasi si prezenta citatul in care Lenin surprinde situatia gazetarului in special si a condeierului in general in societatea capitalismului salbatic romanesc de azi. Iata-l: "In al doilea rand, domnilor individualisti burghezi, trebuie sa va spunem ca vorbaria voastra despre libertatea absoluta este pura fatarnicie. Intr-o societate bazata pe puterea banului, intr-o societate in care masele muncitoare duc o viata de mizerie in timp ce o mana de bogatasi huzuresc, nu poate exista o «libertate» reala si adevarata. Esti oare liber fata de editorul dumitale burghez, domnule scriitor?, fata de publicul dumitale burghez, care pretinde de la dumneata pornografii in rame si imagini, prostitutie ca o «completare» la «sacra» arta scenica? Aceasta libertate absoluta este doar o frazeologie burgheza sau anarhista (caci anarhismul, ca o conceptie despre lume, este burghezia de-a-ndoaselea). Nu poti trai intr-o societate si sa fii liber fata de aceasta societate. Libertatea scriitorului, a pictorului, a actritei burgheze este doar o dependenta camuflata (sau care e fatarnic camuflata) fata de sacul cu bani, fata de coruptie, de intretinere".

Cine sunt "domnii individualisti burghezi"? In nici un caz patronii trusturilor de presa din Romania de azi. Sunt jurnalistii, scriitorii, intelectualii, care pretind ca au libertatea absoluta. In realitate - cum zice Lenin atat de bine - ei depind de "sacul cu bani".

P.S. Cu acest prilej am recitit articolul lui Lenin. Detasat la modul absolut, pricopsit cu experienta presei postdecembriste. Si am constatat: a) Pe vremuri, luarea articolului drept Biblie a controlului de partid al literaturii isi gasea combaterea in nuanta ca Lenin nu s-a referit la literatura, ci la presa si propaganda. Nimic mai fals, Lenin se refera la literatura si la raporturile comunistilor cu scriitorii. (continuare in numarul viitor)

LUMEA PRIN CARE TREC

Dictionarul lui Rosetti Ori de cate ori mi se aduce o carte veche din depozit, am emotii. Dictionarul contimporanilor, tiparit de Dinu R. Rosetti in 1898, imi provoaca o prima surpriza: formatul. Are formatul unei reviste de tip magazin de azi, cu scoarta tare si foaie lucioasa. O stampila rotunda ne aduce la cunostinta ca volumul provine din Biblioteca Stefan Sihleanu. Donata Bibliotecii Academiei in 1925. Dictionarul vorbeste de un Stefan Sihleanu, profesor, nascut la 1 februarie 1857, doctor in Zoologie si in Drept, fost director la Ministerul de Finante (1881-1888), secretar general al Ministerului Cultelor si Instructiunii Publice din 1895. E vorba, asadar, de un liberal. Sa fie celebrul Stefan Sihleanu, remarcat de Caragiale in cronicile sale parlamentare din Timpul drept bufonul Comisiei Deputatilor? Posibil. A doua surpriza. Au fost cazuri cand cartea veche comandata nu mai fusese deschisa de nimeni inaintea mea. Am dat astfel peste carti cu foile netaiate. Nu e cazul Dictionarului. Pe marginile foilor stand sa se desprinda sunt multe semne. Corecturi: lui Dimitrie C. Butculescu, om de afaceri, nascut in 1845, i se adauga cu cerneala verde, anul mortii, 1916; la Alexandru Ioan Cuza (foto), locul nasterii, Galati, e taiat si inlocuit cu Barlad (scris cu cerneala albastra). Polemici: despre Ioan G. Valentineanu, Dictionarul scrie c-a fost "amestecat in miscarea revolutionara de la 1848". Cineva a subliniat afirmatia si a scris pe margine cu creionul: Incorect, avea 14 ani.

BARFE

Calvarul de dupa cadere La ancheta din 18 aprilie 1946, Avram Bunaciu o pune pe Maria Maresal Antonescu sa relateze ce i s-a intamplat dupa 23 august 1944. Potrivit relatarii, rezulta ca o saptamana a ramas la Snagov, la vila Maresalului Antonescu (foto). Fara lumina, fara electricitate. I-o taiasera noii stapani. Cum nu se mai putea sta in astfel de conditii, ofiterii "de la cabinetul lui barbatul meu" o sfatuiesc sa mearga la Herculane. Pleaca cu automobilul din Bucuresti, dar, la Herculane, comandantul jandarmilor ii spune ca-i imposibil sa treaca spre Orsova. De aici incepe calvarul: "Am ajuns la Tg. Jiu si nu stiam unde sa ma duc. Secretara mea, dna Negulescu, a zis sa ma duc sa vad poate ne primeste dna Iunian. Ea m-a primit. A fost foarte gentila. M-a primit in casa. Cum m-am dus acolo, am cazut bolnava si a chemat doctorul. Dupa o saptamana, dl prefect mi-a trimis vorba ca trebuie sa parasesc Tg. Jiu si sa plec in alta parte. Sa ma duc la tara. Unde sa ma duc, cand nu cunosteam pe nimeni? Doamna Iunian a zis: «Eu am o cunostinta». Prefectul a zis ca este la Rosia o proprietate unde m-as putea duce. Acolo, intr-o rapa, era o casa de unde au iesit doua doamne, care mi-au spus ca nu ma pot primi: «Doamna, avem copii, suntem zece persoane, este imposibil sa va primim». Am plecat la Negoesti. Doamna Staicu a fost foarte surprinsa si, dupa o saptamana, au venit un colonel rus si un ofiter de jandarmi, care m-au arestat". Un calvar. Calvarul de dupa cadere.

NIMIC NU SE PIERDE

In semn de pretuire pentru rolul jucat in razboiul de reintregire, Regina Maria primeste o resedinta la Balcic, in Cadrilaterul luat de la bulgari dupa cel de-al doilea razboi balcanic. Devenit resedinta Reginei, Balcicul se transforma intr-un paradis, dar mai ales intr-un loc simbolic pentru romani. In imagine: Primaria romaneasca din Balcic. Din 1940, Primaria e bulgareasca.

SECOLUL AL XX-LEA

Ianuarie 1958. Fidel Castro intra triumfal in Havana la capatul unui mars de trei ani. Querillos - cum li se spune tovarasilor lui Castro, printre care Che Guevara ocupa locul central - se bucura de sprijinul cubanezilor sub regimul dictatorului Fulgencia Batista. In imagine: Fidel Castro, ridicand in brate o tanara din Havana.