x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Editoriale Îţi spun "te iubesc" dacă "arăţi cam rău".

Îţi spun "te iubesc" dacă "arăţi cam rău".

de Maria Timuc    |    19 Iun 2011   •   21:00

"Nu arati prea bine astazi, esti cam palid, cred ca nu te simti bine", iti spune o cunostinta intr-o zi! Probabil ca nu-i nimeni atat de special incat sa fi scapat de asemenea remarci ale amicilor binevoitori. Daca observatiile de tipul "arati cam rau" iti pot strica toata ziua, caci se intampla ceva in interiorul tau, ceva care-ti spune ca "nu esti in forma, iar amicul pare sa fi stiut ceva", daca a doua zi te poti trezi inviorat dupa un "deochi" de acest fel, nu la fel stau lucrurile cu observatiile care tin de structura noastra psihologica. Nu la fel stau lucrurile cu observatiile celorlalti, unele dintre ele nocive, iar altele de-a dreptul distructive. De exemplu, un profesor, intr-un moment de furie, ii spune copilului: "Nu esti in stare de nimic, esti un prost". Furia profesorului trece, el pleaca din clasa, poate uita incidentul, isi uita furia. Energia aceasta, insa, energia observatiei rautacioase este preluata de inconstientul copilului, care o va specula de cate ori copilul, adultul si chiar batranul din el se vor trezi in situatii de viata mai putin inspirate. In situatii in care pare a fi adevarat intru totul ca "esti cam prost si nu esti in stare de nimic"! Nu exista nimeni sa nu se indoiasca in anumite momente de inteligenta sa, cum nu exista nimeni care se poate autosuspecta de perfectiune. Omul are in el inspiratie si cadere, gratie si momente in care actioneaza sters si chiar ca un incompetent. Avem momente bune si momente proaste, varfuri si poale, exact ca muntii sau ca marile. Toate aspectele psihologiei noastre fluctueaza, asa incat ne trezim intr-o zi mai obositi si mai prost dispusi, avem o zi in care suntem mai putin inspirati sau mai putin frumosi, pentru ca in urmatoarea zi sa excelam in toate directiile.

Daca intalnim "un binevoitor" intr-o zi mai putin buna pentru noi sau chiar intr-o zi in care avem, deja, repere pozitive, dar acela vede ca "aratam cam rau", sugestia pe care el o afirma cu voce tare risca sa devina autosugestie. Iar daca suntem copii, o asemenea autosugestie poate deveni chiar periculoasa. Copilul nu si-a structurat, inca, o parere despre sine insusi. Copilul nu stie inca ce poate, nici nu are idee ca ar putea fi plin de calitati. Energia dezastruoasa a unei observatii nascute din furie, din ignoranta si chiar din inocenta poate deveni un fel de "deochi", dar unul mai rau decat glontul unei pusti. Caci rana glontului se vindeca intr-un timp anume, dar rana psihologica a unei vorbe-n vant, a unui cuvant aruncat la nimereala poate lovi peste timp si poate ramane incrustata in existenta si-n experienta de viata a omului pentru totdeauna. Binein­teles, nu fara consecinte, iar terapeutii stiu aceasta, caci ei trateaza – adesea – complexe de inferioritate si alte tulburari psihologice care au inceput de la o nevinovata observatie, cu incarcatura negativa uluitoare.

Observatiile noastre pot deveni sugestii periculoase pentru oameni si pentru noi insine. Suntem usor sugestionabili si, adesea, noi preluam astfel de observatii chiar daca nu sunt exprimate (oamenii de stiinta mo­derni se afla, deja, in sfera demonstratiei privind transmiterea emotiilor sau a gandurilor). Pentru a nu afecta sanatatea altor oameni, afirmand "te-ai ingrasat, arati rau, esti palid, ce-i cu tine, parca esti bolnav" avem nevoie sa ne responsabilizam si sa deschidem gurile cu sens, asa incat – in clipa in care vorbim – sa spunem lucruri de folos. Cu atat mai putin sa apreciem, mai ales in cazul copiilor, ca ar fi "prosti, incapabili sau rai', fie si daca avem uneori motive sa facem asemenea afirmatii.

Cum spuneam mai inainte, cu totii avem in noi de toate; si frumusete, si uratenie, si inspiratie, si lipsuri nenumarate.
Daca cineva observa preponde­rent momentele in care nu suntem in forma, inconstientul tinde sa creada ca acela si asa suntem noi. Sugestia negativa poate distruge. Sa fim responsabili si in gandurile noastre ar fi ideal, mai ales ca nu suntem construiti pentru a auzi doar ceea ce se exprima cu voce tare, cat si ceea ce oamenii exprima cu gandul. A transforma un gand rau intr-un gand bun, un gand de distrugere in unul de compasiune si iubire ne umanizeaza in cel mai inalt grad si face din noi niste fiinte care vor darui si vor aduce vindecare oamenilor de langa noi prin simpla prezenta. Nu la fel se intampla daca ne ia gura pe dinainte si il imbolnavim pe prietenul nostru sau pe oricine am intalnit si i-am spus: "Amice, arati rau de tot"! In loc de asta, in loc de "vai de capul tau, saracul", un "te iubesc" spus in gand te poate scapa de iresponsabilitate si, in plus, devine un ajutor formidabil pentru celalalt. Iubirea neutra­lizeaza sugestiile distructive si de aceea, daca suntem victimele ei, putem spune "te iubesc" pana cand vom simti ca suntem eliberati de starea interioara nedorita.

×