Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
O fată care provenea dintr-o familie înstărită s-a îndrăgostit pe loc de Sfântul Francisc de Assisi, când avea doar vreo 16 ani. Această întâlnire i-a determinat destinul: fata s-a călugărit, dar în toată viaţa ei n-a încetat nici o clipă să-l iubească pe Sfântul Francisc. Când erau deja maturi şi trecuseră mulţi ani de la prima lor întâlnire, s-au reântâlnit după vreme îndelungată în curtea unei mănăstiri. Era o iarnă cu zăpezi înalte şi cei doi au stat câteva minute în grădină. "Gata, plec", a spus sfântul în grabă. Călugăriţa, care-şi dorea cu ardoare ca el să mai stea puţin, a îndrăznit să-i spună timid: "Te rog, mai rămâi!" "Poate voi rămâne mai mult la primăvară", a răspuns sfântul şi a dat să plece, când tufele de trandafiri, care înotau prin nămeţi, au înfrunzit şi au înflorit dintr-o dată!
Mi-am amintit această fantastică poveste de dragoste sâmbătă, când am văzut la televizor că au înflorit ghioceii în plină iarnă, în grădina unui bloc din Reşiţa. Să fi răspuns ghioceii unei "iubiri"(mi-am imaginat o dragoste de adolescent!) care aduce primăvara în timpul iernii? Să avem şi noi vreodată speranţa că putem simţi o atât de puternică dorinţă, o aşa de frumoasă iubire, încât până şi trandafirii să-i răspundă printr-o înflorire "peste fire"? Putem spera vreodată să iubim de la înălţimea sufletului unui sfânt, iar dragostea din sufletul nostru să fie atât de puternică, încât să schimbe ordinea anotimpurilor pentru a ne împlini dorinţa?
Dacă privim cu ochii umani, cu percepţiile mentale care ne limitează posibilităţile sufletului şi vedem în lume mai degrabă absenţa iubirii, decât frumuseţea şi încrederea în ea, florile se vor ofili lângă noi, iar oamenii vor răspunde percepţiilor limitate despre iubire. Dacă izbutim să "aspirăm" la iubire, nu la aceea plină de hachiţe, de condiţii, de interpretări şi limite mentale, aspiraţia singură are puterea să ne poarte paşii către manifestare şi trăire. Să aspiri, să doreşti, să pui deoparte toate condiţiile şi tot ce te împiedică să iubeşti înseamnă... să vrei, iar ceea ce vrei se poate întâmpla în cele din urmă. A atinge graţia iubirii înseamnă a fi tu acela ce iubeşte. Iar atunci când vrei să fii cel ce iubeşte, întâmplările vieţii, dar – mai ales – mintea şi sufletul urmează dorinţa şi universul întreg (sensibil la dragoste, cum vedem în povestea trandafirilor) se străduieşte s-o împlinească.
Se ştie că pe Sfântul Francisc îl ascultau animalele sălbatice şi este cunoscută povestea unui lup care teroriza un sat întreg. Într-o zi sfântul l-a chemat pe lup şi l-a certat pentru faptele sale, iar din ziua aceea lupul s-a îmblânzit, iar oamenii din sat i-au dat mâncare şi l-au tratat ca pe un câine al satului până la sfârşitul vieţii. Iată o stare a iubirii căreia îi răspund animalele. O stare a iubirii căreia îi răspund florile. Iată două stări ale iubirii pe care le cunoaştem şi noi, în relaţia cu animalele şi cu florile. Nu-i aşa că florile iubite cresc mai frumos şi înfloresc mai mult? Nu-i aşa că animalele iubite dau semne că înţeleg, gândesc şi sunt conştiente de iubire? Ei, bine, numai pentru că şi viaţa noastră de zi cu zi este populată cu semne ale iubirii "divine" are darul de a ne convinge că "putem aspira să iubim" şi putem chiar să atingem frumuseţea acestei trăiri în experienţa vieţii, oricât zbucium şi tăgăduire am vedea în jur. Puterea dragostei nu are egal în existenţă; iniţiaţii spun că, o dată ce ai atins în trăire iubirea, fie şi numai pentru o clipă, nimic altceva nu te mai mulţumeşte şi tinzi s-o cauţi, indiferent ce sacrificii ţi-ar cere căutarea însăşi. Se spune că "iubirea este Dumnezeu şi Dumnezeu este iubire"; iată de ce a iubi poate însemna a fi cu Dumnezeu.
Ce minunat ar fi să alegem iubirea ca scop al vieţii, s-o manifestăm cu toate persoanele, în toate situaţiile şi, în locul judecăţilor răutăcioase, să alegem un gând de înţelegere sau unul de recunoştinţă. În loc să ne scufundăm în ranchiună şi-n regrete, în ură şi-n deziluzie, să alegem un gând mai cald, mai frumos, mai tolerant şi mai bun. Fiecare moment în care gândim este un moment în care alegem între iubire şi lipsa ei, între Dumnezeu şi Om, între lumină şi întruneric. Iubirea transcede întunericul şi are puterea de a manifesta tot ce ni se întâmplă în viaţă. Iubirea care înfloreşte trandafirii iarna poate înflori şi ghioceii şi, prin aceasta, poate dezvălui legi necunoscute ale manifestării, ale comunicării şi ale conştiinţei. Din această pricină, a iubi poate deveni un scop al vieţii pentru oricine. Să reflectăm la asta!
Citește pe Antena3.ro
